„Fiindcă atât de mult a iubit…”

Ioan 3:16 spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lu­ mea…” – termenul din limba greacă este kosmos, adică „lumea aşa cum a fost creată, ca entitate organizată.” – CBAZŞ, vol. 5, p. 929. Acest verset vorbeşte despre salvarea omenirii, dar planul de mân­ tuire are implicaţii pentru întreaga lume creată.

1. Ce vedere mai amplă a planului de mântuire prezintă Pavel?

Romani 8:20-23
20. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă,
21. că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
22. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.
23. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

Desigur, într­un sens, mântuirea ne priveşte pe fiecare dintre noi în relaţia noastră personală cu Domnul. Dar ea înseamnă mai mult decât atât. Îndreptăţirea credinciosului nu înseamnă doar că el are păcatele iertate. În mod ideal, ea ar trebui să includă şi felul în care, prin Isus şi prin puterea Duhului Sfânt, Domnul creează fa­ milia credincioşilor, care îşi exprimă recunoştinţa pentru iertare şi asigurarea mântuirii, între altele, dând mărturie lumii despre aces­ tea prin faptele lor bune.

2. Cum contribuie Ioan 3:17 la o înţelegere mai cuprinzătoare a„textului de aur”?

Ioan 3:16,17
16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

Noi înţelegem că Dumnezeu îi iubeşte şi pe alţi oameni, nu doar pe noi. El îi iubeşte pe cei pe care îi iubim şi noi şi acest fapt ne bu­ cură. El îi iubeşte şi pe cei la inima cărora încercăm să ajungem şi recunoaşterea acestui lucru este adesea motivul pentru a ne strădui să ajungem la ei. Dar El îi iubeşte şi pe cei care ne incomodează şi chiar pe cei de care ne temem. Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii, de pretutindeni, chiar şi pe cei pe care noi nu îi simpatizăm.

Lucrul acesta îl vedem în tot ce a creat Dumnezeu. În mod repe­ tat, Biblia ne îndreaptă atenţia spre lumea din jurul nostru ca do­ vadă a bunătăţii lui Dumnezeu: „Căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5:45). Însăşi viaţa este un dar de la Dumnezeu şi, indiferent de răspunsul sau atitudinea omului faţă de Dumnezeu, fiecare dintre noi este beneficiarul acestui dar.

Cum ar trebui să se schimbe atitudinea noastră față de ceilalți și de situațiile în care se află, știind că toți sunt ființe create și iubite de Dumnezeu?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO