Un gând de încheiere

„Sunt întrebată cu privire la Legea din Galateni. Care lege este îndrumătorul care ne aduce la Hristos? Eu răspund: Atât legea ceremonială, cât şi codul moral al Celor Zece Porunci. Domnul Hristos a fost temelia întregului sistem iudaic. Moartea lui Abel a fost consecinţa faptului că fratele lui, Cain, a refuzat să accepte planul lui Dumnezeu în şcoala ascultării pentru a fi mântuit prin sângele lui Isus Hristos, simbolizat prin jertfele care arătau spre El. Cain a refuzat vărsarea de sânge, care simboliza sângele lui Hristos ce urma să fie vărsat pentru lume. Întreaga ceremonie fusese pregătită de Dumnezeu, iar Hristos era temelia întregului sistem. Acesta este începutul lucrării ei, în calitate de îndrumător care îi aduce pe oamenii păcătoşi la o înţelegere a Domnului Hristos, ca fiind temelia întregului sistem iudaic. Toţi cei care slujeau în Sanctuar erau învăţaţi fără încetare despre lucrarea lui Hristos în favoarea neamului omenesc. Serviciul acesta a fost plănuit pentru a crea în fiecare inimă dragoste faţă de Legea lui Dumnezeu, care este Legea Împărăţiei Sale.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 208 (233)
„Legea Celor Zece Porunci nu trebuie să fie privită atât de mult din perspectiva interdicţiilor, cât din perspectiva milei. Interdicţiile ei sunt garanţia sigură a fericirii care vine prin ascultare. Când este primită în Hristos, ea lucrează în noi curăţia caracterului, care ne va aduce bucurie de-a lungul veacurilor veşniciei. Pentru cel ascultător, ea este un zid apărător.” – Ibidem, p. 209 (235)