Saul în Damasc

La întâlnirea cu Isus, Saul şi-a pierdut vederea şi a fost îndrumat să se ducă acasă la un om pe nume Iuda şi să-l aştepte acolo pe un alt om, Anania. Pierderea vederii fizice a fost cu siguranţă pentru el un semn al orbirii spirituale care îl determinase să-i persecute pe urmaşii lui Isus.

Faptul că Isus i s-a arătat pe drumul spre Damasc a schimbat totul. Fusese atât de convins că avea dreptate şi iată totuşi că se înşelase. Nu lucrase pentru Dumnezeu, ci împotriva Lui. Când a intrat în Damasc, nu mai era un fariseu arogant şi zelos. Timp de trei zile, nu a mâncat şi nu a băut nimic, s-a rugat şi a meditat la tot ce i se întâmplase.

4. De ce exprima Anania reţinerile pe care le avea faţă de Saul, în ciuda poruncii clare pe care i-o dăduse Domnul? Faptele 9:10-14

Faptele 9:10-14
10 În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el.
11 Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
12 şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”
13 „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
14 ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.”

Încearcă să înţelegi ce se petrecea în sufletul lui Anania: Saul, prigonitorul, credea acum în Isus şi urma să fie apostolul ales de Dumnezeu pentru a duce Evanghelia la neamuri (vezi Faptele 26:1618).

Faptele 26:1618
16 Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.
17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit,
18 ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

Normal că vestea l-a pus în încurcătură! Dacă biserica din Ierusalim a ezitat să-l accepte pe Pavel chiar şi la trei ani după convertirea lui (Faptele 9:2630), imaginează-ţi câte nedumeriri şi temeri au avut credincioşii din Damasc la doar o zi după aceea!

Faptele 9:26-30
26 Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
27 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
28 De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim
29 şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.
30 Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.

Domnul i-a dat lui Anania vestea uimitoare despre Saul din Tars printr-o viziune, deoarece nimic altceva nu l-ar fi convins că duşmanul creştinilor s-a convertit în mod real.

Când a plecat din Ierusalim, Saul avea de la preoţii de seamă autorizarea şi însărcinarea de a eradica definitiv credinţa creştină (Faptele 26:12). Dumnezeu avea însă pentru el o misiune cu totul diferită, bazată pe o autoritate net superioară: ducerea Evangheliei la neamuri. Probabil că pentru Anania şi pentru ceilalţi creştini iudei lucrul acesta trebuie să fi fost şi mai şocant decât vestea convertirii lui.

Dacă până atunci Saul se luptase să oprească răspândirea credinţei creştine, Dumnezeu avea să o răspândească de atunci înainte prin el dincolo de regiunile în care se gândiseră creştinii s-o ducă.

Citește 1 Samuel 16:7; Matei 7:1 și 1 Corinteni 4:5. Ce ne spun aceste texte despre prudența pe care ar trebui să o avem atunci când evaluăm experiența spirituală a altora? Ce evaluări greșite ai făcut până acum în dreptul unor persoane și ce ai învățat de aici?

1 Samuel 16:7
Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”

Matei 7:1
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

1 Corinteni 4:5
De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.