Credință în fața morții

6. Recitește 2 Petru 1:12-15. Ce vrea să spună Petru prin cuvintele „dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată”?

2 Petru 1:12-15
12. De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.
13. Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte;
14. căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.
15. Îmi voi da osteneala, dar, ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.

Petru crede că i se apropie moartea și consemnează în această epistolă mesajul său final, sau testamentul. El își aseamănă trupul cu un cort de care „se va dezbrăca” când va muri. Este atât de evident că el se referă la trup prin cuvântul „cort”, încât traducătorii moderni redau aceste versete astfel: „atâta timp cât sunt în trupul acesta” și „știu că mi se apropie moartea” (NRSV). Când amintește despre „dezbrăcarea de cortul meu”, Petru nu sugerează că, în momentul în care va muri, sufletul lui va supraviețui ca entitate separată.

7. Recitește 2 Petru 1:12-15. Ce atitudine pare a avea Petru în fața realității morții sale și ce lecție de credință ne dă el?

Precizările din 2 Petru 1:12-15 conferă o și mai mare solemnitate cuvintelor apostolului. El scrie această epistolă fiindcă știe că i se apropie sfârșitul şi știe acest lucru fiindcă i-a fost descoperit de Domnul. Cuvintele lui nu trădează vreo urmă de frică, de îngrijorare sau de presimțiri rele. El este preocupat mai degrabă de bunăstarea celor pe care îi lasă în urmă. Doreşte ca ei să fie tari în adevărul pe care îl au (n.tr. – în „adevărul prezent”, KJV) și îi asigură că, atâta timp cât va fi în viață, va continua să-i îndemne să fie credincioși.

Petru avea o legătură reală și profundă cu Domnul. Îl aștepta moartea și nu avea să fie prea plăcută (vezi Ioan 21:18; Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 397; în orig., 537–538), dar nu-și făcea griji pentru sine, ci pentru binele altora. Petru trăia, într-adevăr, credința pe care o propovăduia.

Cum ne ajută credința să înfruntăm realitatea cumplită a morții?