Soți și soții

3. Ce situație concretă aduce în discuție Petru? Ce relevanță au afirmațiile sale pentru căsniciile din societatea contemporană? 1 Petru 3:1-7

1 Petru 3:1-7
1. Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,
2. când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.
3. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
4. ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor;
6. ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.
7. Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

În acest pasaj, avem un indiciu important care îl ajută pe cititorul atent să-și lămurească problema abordată de Petru aici. În versetul 1, el se referă la familiile în care soţul „nu ascultă Cuvântul”. Prin urmare, el arată ce ar trebui să facă o femeie creștină care este căsătorită cu un bărbat necreștin.

Femeia creștină se va confrunta cu multe dificultăți dacă soțul ei nu-i împărtășește convingerile religioase. Ce ar trebui să facă? Să se despartă de el? Petru, la fel ca Pavel, nu-i recomandă să se despartă (vezi 1 Corinteni 7:12-16), ci mai degrabă să ducă o viață exemplară.

1 Corinteni 7:12-16
12. Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
13. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
14. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă, şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.
15. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.
16. Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?

Rolurile femeii în secolul I în Imperiul Roman depindeau în mare măsură de societate. Femeile romane aveau mai multe drepturi în ce privește proprietatea și despăgubirile decât majoritatea femeilor cărora le-a scris Petru. Însă femeile erau excluse din politică, din guvernare și din conducerea religioasă. Petru le îndeamnă pe femeile creștine să adopte standarde superioare, în contextul în care trăiesc. El le îndeamnă la curăție și temere (1 Petru 3:2). Le recomandă să se preocupe mai mult de frumusețea interioară decât de coafuri la modă, bijuterii și haine costisitoare (1 Petru 3:3-5). Purtarea lor trebuie să fie de așa fel, încât să le recomande persoanelor celor mai apropiate, adică soților lor, creștinismul.

Cuvintele lui Petru nu trebuie luate de soți drept o dezlegare pentru a abuza de soțiile lor în vreun fel. După cum subliniază el, soții ar trebui să le arate considerație soțiilor lor (1 Petru 3:7).

Deși el se adresează aici unei situații speciale (căsătoria mixtă), putem întrezări totuși și elemente din idealul căsniciei creștine: partenerii creștini ar trebui să se susțină reciproc și să ducă o viață integră, închinându-se lui Dumnezeu prin activitățile lor zilnice.