Pavel despre relațiile interumane

4. Ce asemănări găsești între următoarele sfaturi ale lui Pavel și cele ale lui Petru din 1 Petru 2:11 – 3:7? Romani 13:1-7; Efeseni 5:22-23; 1 Corinteni 7:12-16 și Galateni 3:27,28.

1 Petru 2:11-25
11. Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.
12. Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
13. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor,
14. cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine.
15. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.
16. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu.
17. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!
18. Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit.
19. Căci este un lucru plăcut dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare şi suferă pe nedrept.
20. În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.
21. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.
22. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.”
23. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.
24. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
25. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre.

1 Petru 3:1-7
1. Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,
2. când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.
3. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
4. ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor;
6. ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.
7. Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

Romani 13:1-7
1. Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.
2. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.
3. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.
4. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
5. De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
6. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
7. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

Efeseni 5:22-23
22. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.

1 Corinteni 7:12-16
12. Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.
13. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
14. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă, şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.
15. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.
16. Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?

Galateni 3:27-28
27. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.
28. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Pavel abordează în mai multe locuri unele probleme ridicate în 1 Petru 2:11 – 3:7. Afirmațiile sale concordă extraordinar de bine cu afirmațiile lui Petru. De exemplu, și el îi îndeamnă pe cititorii săi să se supună „stăpânirilor celor mai înalte” (Romani 13:1). Conducătorii sunt rânduiți de Dumnezeu și sunt de temut doar pentru o faptă rea, nu pentru una bună. De aici și îndemnul: „Dați tuturor ce sunteți datori să dați…” (vers. 3,7).

La fel, Pavel insistă ca femeile căsătorite cu bărbați cu alte convingeri religioase să ducă o viață exemplară pentru ca, în felul acesta, soții lor să ia decizia de a se alătura bisericii (1 Corinteni 7:12-16). Și în concepția lui, căsătoria creștină se bazează pe principiul reciprocității. Soții trebuie să-și iubească soțiile cum a iubit Hristos biserica (Efeseni 5:25). Iar sclavii trebuie să asculte de stăpânii lor pământești ca de Hristos (Efeseni 6:5).

Deci Pavel a fost dispus să respecte limitele sociale recunoscute prin lege. El a făcut distincție între aspectele sociale care puteau fi schimbate și cele care nu puteau fi schimbate. Dar a văzut în creștinism acel germene care avea să transforme concepția societății despre ființa umană. La fel ca Isus, nici Petru și nici Pavel nu au căutat să producă o revoluție politică pentru a schimba ordinea socială. Ei au știut însă că schimbarea avea să aibă loc prin influența exercitată treptat de oamenii evlavioși în societatea în care se găseau.

Recitește Galateni 3:27-29. Deși declarația aceasta este clar teologică, ce implicații sociale ar putea avea asupra modului în care se raportează creștinii unii la alții, în virtutea lucrurilor pe care le-a făcut Isus pentru ei?