Un gând de încheiere

Pentru studiu suplimentar: Ellen G. White, Evanghelizare, „Interpretările greșite cu privire la Trinitate”, ed. 2008, pp. 486–488 (613–617).

După cum am văzut în studiul din această săptămână, dovezile biblice legate de divinitatea Duhului Sfânt sunt foarte concludente. Duhul Sfânt este Dumnezeu. Totuși să nu uităm un lucru: identitatea Duhului Sfânt este o taină divină. Noi nu-L putem explica pe deplin pe Dumnezeu și nici natura Sa și este bine să ne opunem tentației de a face din tiparele noastre de gândire criteriul pentru înțelegerea Lui. Adevărul depășește cu mult granițele înțelegerii noastre, mai cu seamă când este vorba despre natura lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, credința în divinitatea Duhului Sfânt înseamnă mai mult decât simpla acceptare a doctrinei despre Trinitate. Ea înseamnă să ne bazăm și să ne punem încrederea în lucrarea divină de mântuire, așa cum a fost ea rânduită de Tatăl și îndeplinită prin Fiul în puterea Duhului. „Pentru noi, nu este absolut esenţial să fim în stare să definim exact ce este Duhul Sfânt. (…) Natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu pot s-o explice, fiindcă Domnul nu le-a descoperit-o. Oameni care au păreri fanteziste, pot grupa laolaltă anumite pasaje din Scriptură și din ele să clădească o susţinere omenească, dar primirea acestor vederi nu va întări biserica. Cu privire la asemenea taine, care sunt prea adânci pentru priceperea omenească, tăcerea este de aur.” – Ellen G,. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 40 (51–52)

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO