Duhul Sfânt și Tatăl

Biblia nu ne oferă o descriere sistematică despre divinitatea Duhului Sfânt. Ea conține totuși câteva indicii că scriitorii ei Îl considerau pe Duhul Sfânt Dumnezeu. În unele pasaje biblice, o anumită activitate este atribuită atât Tatălui, cât și Duhului Sfânt.

1. Citeşte Faptele 5:1-4. Ce concluzie putem trage din cuvintele lui Petru despre Dumnezeu şi despre Duhul Sfânt?

Faptele Apostolilor 5,1-4.
1. Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira,
2. şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
4. Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”

Petru îl întreabă pe Anania de ce L-a mințit pe Duhul Sfânt, iar apoi îi spune: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Reiese clar că Petru consideră că Duhul Sfânt este Dumnezeu. Anania nu-i mințise numai pe apostoli, ci Îl mințise pe Dumnezeu Însuși. A-L minți pe Duhul Sfânt înseamnă a-L minți pe Dumnezeu. Duhul Sfânt este Dumnezeu.

De ce au primit acești doi oameni o pedeapsă atât de aspră? În perioada descrisă în cartea Faptele apostolilor, comunitatea credincioșilor era „o inimă și un suflet” (Faptele 4:32). Unitatea lor era un efect al lucrării Duhului Sfânt și, din acest motiv, toți își puneau în comun toate bunurile. Minciuna în legătură cu bunurile comune era practic o negare a unității lor și a convingerii că Duhul Sfânt susținea și făcea posibilă această unitate. Prin urmare, minciuna lui Anania și a soției lui contesta lucrarea divină și prezența Duhului Sfânt în comunitatea creștină. Lipsa de onestitate față de Dumnezeu este distructivă și Îl împiedică pe Duhul Sfânt să lucreze cu succes în viața credincioșilor. Dumnezeu așteaptă de la noi o slujire din toată inima. Și, fiindcă noua biserică se afla într-un moment important al existenței ei, Dumnezeu i-a pedepsit drastic pe cei doi pentru ca membrii bisericii primare să lucreze în unitate, să fie onești unii cu alții și să se lase călăuziți de Duhul Sfânt.

Gândeşte-te cât de uşor îşi puteau justifica păcatul Anania şi Safira: N-am dat noi bisericii o parte din suma obţinută pe acest teren? Ce mare păcat facem dacă păstrăm o parte din bani? Ce ar trebui să învăţăm din această relatare despre argumentele pe care le aducem ca să ne justificăm faptele?