Un gând de încheiere

Marele adevăr al mântuirii doar prin credinţă a fost mai întâi exprimat indirect în Eden (Geneza 3:15), direct în viaţa lui Avraam (Geneza 15:6; Romani 4:3), apoi a fost descoperit succesiv în Scriptură până în timpul lui Pavel. Mântuirea este doar prin credinţă, dar ea include întotdeauna lucrarea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului, nu ca mijloc de mântuire, ci ca dovadă a mântuirii. Viaţa şi caracterul lui Iov ne arată foarte clar în ce constă această lucrare (…). Sfinţirea poate fi definită ca „procesul progresiv al schimbării morale prin puterea Duhului Sfânt, în cooperare cu voinţa umană”. – Handbook of SDA Theology, p. 296

Ea este adusă la îndeplinire numai de Dumnezeu, dar omul nu este sfinţit cu forţa, după cum nu este nici îndreptăţit cu forţa. Noi ne punem la dispoziţia Domnului, iar El ne îndreptăţeşte şi ne sfinţeşte, modelându-ne după chipul Său, la fel cum l-a modelat pe Iov, atât cât este posibil în lumea aceasta. De aceea, Pavel scrie: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19). De asemenea, Ellen G. White scrie: „Hristos este modelul nostru, exemplul desăvârşit şi sfânt care ne-a fost dat ca să-l urmăm. Noi nu putem egala Modelul, dar îl putem imita şi ne putem asemăna cu El după capacitatea noastră.” – That I May Know Him, p. 265

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO