Graniţele stăpânirii

Dacă se precizează că omul avea să stăpânească „peste tot pământul” (Geneza 1:26), înseamnă aceasta în mod necesar că stăpânirea lui nu avea să aibă graniţe? Istoria biblică ne sugerează că stăpânirea (care poate fi înţeleasă ca „administrare, isprăvnicie”) are, în mod obligatoriu, anumite limite.

O dovadă este faptul că Dumnezeu i-a spus lui Adam că pomul cunoștinței binelui şi răului era interzis (vezi Geneza 2:15-17). Primul păcat are legătură, aşadar, cu stăpânirea: Adam şi Eva au încălcat graniţele stabilite de Dumnezeu pentru ei, ca administratori. În consecinţă, planeta noastră are de suferit până astăzi (vezi Romani 8:20-22)!

Citeşte Exodul 20:1-17. Ce ne spune legea despre graniţele stăpânirii omului peste pământ?

Exodul 20:1-17
1. Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis:
2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
7. Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
12. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
13. Să nu ucizi.
14. Să nu preacurveşti.
15. Să nu furi.
16. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
17. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.

Au existat de-a lungul istoriei (de exemplu, faraonul din cartea Exodul, capitolele 1-14, şi Irod, din Evanghelia lui Matei, capitolul 2), şi ştim că vor exista şi în vremea sfârşitului (vezi Apocalipsa 13), domnitori tirani, aflați sub controlul lui Satana, cunoscuți pentru că au încercat să-şi impună autoritatea într-un domeniu peste care nu aveau drept de stăpânire. Ei n-au făcut altceva decât să-l copieze pe Satana, care şi-a arogat puterea şi s-a făcut singur „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 12:31). Stăpânirea se transformă în dominare dacă nu este bazată pe principiile divine!

La extrema cealaltă se află cei care refuză stăpânirea cuvenită asupra lucrurilor peste care au drept de stăpânire (vezi Matei 25:14-30; Luca 19:12-27),

Matei 25:14-30
14. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
22. Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
24. Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25. mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”
26. Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28. Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!
30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

Luca 19:12-27
12. Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
13. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.”
14. Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”
15. Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.
16. Cel dintâi a venit şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.”
17. El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.”
18. A venit al doilea şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.”
19. El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.”
20. A venit un altul şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;
21. căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.”
22. Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;
23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?”
24. Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli.”
25. „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”
26. Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
27. Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.”

Este adevărat că, din cauza păcatului, omul nu mai are stăpânire asupra pământului în acelaşi grad ca la început, dar să nu uităm că n-a pierdut-o în întregime! Au rămas multe lucruri în sfera responsabilității noastre: stăpânirea de sine prin puterea lui Hristos (vezi 1 Corinteni 9:25-27; Galateni 5:22,23) şi ocrotirea planetei, a vieţuitoarelor de pe ea şi a tuturor lucrurilor pe care le-am primit de la Dumnezeu [vezi Iacov 1:17; Matei 25:14:30). Avem nevoie să identificăm limitele stăpânirii noastre şi apoi să slujim ca administratori credincioşi, respectând aceste limite.

Ce granițe trebuie să respecți în relaţiile cu ceilalţi (familia, prietenii, colegii de serviciu)? Ce principii ne pot ajuta să identificăm aceste granițe? (Vezi, de pildă, Matei 7:1,12.)

Matei 7:1,12
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
12. Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO