Perdeaua ruptă şi stâncile despicate

Fiecare scriitor al Evangheliei a relatat istoria vieţii lui Isus pe pământ dintr-o perspectivă proprie, dar toţi au scris pe larg despre moartea Sa. Totuşi Matei este singurul dintre ei care vorbeşte despre sfâşierea perdelei şi despre mormintele deschise.

Citeşte Matei 27:49-54. Care este semnificaţia acestor evenimente? Către ce speranţă ne îndreaptă ele privirea?

Matei 27:49-54
49. Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
50. Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52. mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
53. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.
54. Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Isus a murit chiar după ce mulţimea, neştiind care au fost adevăratele cuvinte ale lui Isus, L-a batjocorit, spunând că îl cheamă pe Ilie să-L salveze. Batjocura aceasta a fost un alt exemplu, grăitor şi trist, al faptului că Isus a fost înţeles greşit de mulţi dintre cei care făceau parte chiar din poporul Său.

Apoi, Matei relatează că perdeaua din templu s-a sfâşiat de sus până jos. Simbolismul aici este inconfundabil: începuse o nouă eră în istoria mântuirii. Serviciile sacrificiale, care atâta vreme arătaseră spre Isus, nu mai erau necesare, fiind înlocuite acum de ceva cu mult mai bun.

Citeşte Evrei 8:1-6. Ce spun aceste texte şi cum ne ajută să înţelegem ce s-a întâmplat cu sistemul sanctuarului pământesc?

Evrei 8:1-6
1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,
2. ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
3. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus.
4. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege.
5. Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă Cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.”
6. Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.

Matei aminteşte nu doar de sfâşierea perdelei, ci şi de stânci despicate, de morminte deschise şi de morţi înviaţi – evenimente care au putut avea loc doar în virtutea a ce realizase Isus, murind pentru păcat în locul nostru, ca înlocuitor al nostru. Aşadar, aici vedem că au loc anumite evenimente care nu s-ar fi putut produce niciodată, „căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele” (Evrei 10:4). Doar Isus poate să îndepărteze păcatele, iar dovada este învierea din morţi, fără de care totul ar fi în zadar (vezi 1 Corinteni 15:13,14,19). În aceste învieri timpurii (nu ştim câte au fost), vedem speranţa şi promisiunea învierii noastre la sfârşitul veacului.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO