Prietenii Lui

 Şi au zis unul către altul: «Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?»

(Luca 24:32)

Isus nu a acţionat de unul singur, ci Şi-a ales, încă din primele zile ale lucrării Sale, câţiva oameni care să fie lângă El când propovăduia Evanghelia, când învăţa mulţimile şi le slujea. De cele mai multe ori, evangheliile prezintă viaţa, moartea şi învierea Sa în raport cu ucenicii, cu oamenii care I-au fost cel mai aproape.

Ucenicii au fost prinşi şi ei în marea luptă care s-a dat în jurul Lui până la cruce, când Isus a strigat: „S-a isprăvit” Satana n-a izbutit nicidecum să-L determine pe Isus să păcătuiască. Dar pe urmaşii Lui i-a prins în capcană mult mai uşor. Defectele de caracter au constituit tot atâtea căi de acces la sufletul lor, pe care duşmanul nu a întârziat să le exploateze.

Mândria, îndoiala, îndărătnicia, importanţa de sine exagerată şi meschinăria au fost pentru Satana invitaţii la ispitire. Problema ucenicilor ar fi fost pe jumătate rezolvată dacă ei nu s-ar fi cramponat de modul în care considerau că ar fi trebuit să se deruleze evenimentele şi dacă n-ar fi ignorat ce le spusese Isus că avea să se întâmple.

Aveau nevoie să înveţe câteva lecţii grele. Bine ar fi să învăţăm şi noi din experienţa lor şi să ne însuşim aceste lecţii!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO