Chemarea lui Petru

Când ne gândim la mizele extraordinare ale marii lupte, ne mirăm că Isus a decis să-Şi ia drept ajutoare nişte oameni cu atâtea defecte de caracter. Pe de altă parte, ne dăm seama că nici n-ar fi avut de unde să aleagă oameni desăvârşiţi, pentru că tali oamenii sunt fiinţe căzute în păcat.

Într-o zi, pe când trecea pe ţărmul nordic al Mării Galileei, înconjurat de o mulţime de oameni, Isus a văzut două corăbii şi pe proprietarii acestora spălându-şi plasele de pescuit după o noapte de eşec. Pescarii Îl ştiau de la sinagogă, unde îi uimise pe toţi cu vorbele Lui (Luca 4:31,32), dar şi cu minunea vindecării unui om posedat de demoni (vers. 33-36). De asemenea, Îl ştiau de la Petru de acasă, unde o vindecase pe soacra acestuia (vers. 38,39) şi pe mulţi alţi bolnavi (vers. 40,41).

De aceea Îl urma atâta lume pe ţărmul mării. Atunci, Isus S-a urcat în corabia lui Petru, I-a rugat s-o îndepărteze puţin de la ţărm, ca să-L vadă toată lumea, şi apoi le-a vorbit oamenilor (Luca 5:3). La sfârşit, i-a îndemnat pe Petru şi pe ceilalţi să-şi arunce la adânc plasele de pescuit de-abia curăţate. Petru n-a crezut că vor putea prinde ceva, dar, din respect pentru Isus, a aruncat năvodul.

Ce ne spun reacţia lui Petru despre caracterul lui şi despre motivul pentru care a fost ales de Isus ca ucenic?

Luca 5:6-8
6. După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.
7. Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
8. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”

Reacţia lui este admirabilă. Este asemănătoare cu reacţia pe care a avut-o Iacov când s-a luptat cu îngerul (Geneza 32:24-30) – exprimă aceeaşi conştientizare a prezentei divine şi acelaşi simţământ copleşitor că era nedemn de ea. Când a înţeles că Domnul Însuşi era acolo, Petru şi-a dat seama cât de păcătos era el. Mărturisirea lui contrastează în mod izbitor cu reacţia unora dintre conducătorii religioşi, care au afirmat că Isus era „un păcătos” (Ioan 9:24).

Luca 5:11 spune că Petru şi prietenii lui „au lăsat totul şi au mers după El”. Când plasele gemeau de peşte, ei au părăsit totul şi L-au urmat pe Isus! Ce înseamnă aceasta pentru noi astăzi? Ai fi dispus să faci acelaşi lucru, în condiţii asemănătoare? De ce? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO