Ieremia în butuci
Menirea profeţilor a fost dintotdeauna aceea de a transmite mesajul lui Dumnezeu şi nu de a ţine socoteală câţi îl acceptă și câţi îl resping. În general, numărul celor care îl acceptă este mic. De exemplu, nu ştim câţi oameni erau pe vremea lui Noe, dar putem afirma că majoritatea nu a fost receptivă la apelul lui, dacă ne gândim cât de puţini au intrat în arcă. În toată istoria sacră, acesta pare să fie modelul.
Citeşte Ieremia 20:1-6. Cum a fost primită profeţia în acest caz?
Ieremia 20:1-6
1. Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.
2. Şi Paşhur a lovit pe prorocul Ieremia şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
3. Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur” ci Magor-Misabib.
4. Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.
5. Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.
6. Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai prorocit minciuni.”
Ca să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat aici, trebuie să citim ce anume a prorocit Ieremia, de a ajuns să aibă probleme cu un înalt oficial. În capitolul 19, este o parte din profeţia lui: Dumnezeu va aduce „peste locul acesta o nenorocire” (Ieremia 19:3), îi va face pe oameni să cadă ucişi de sabie, va da trupurile lor moarte ca hrană păsărilor şi animalelor (Ieremia 19:7) şi îi va face să îşi mănânce carnea unii altora (Ieremia 19:9).
Ieremia 19:3
3. Să spui: „Ascultaţi cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.
Ieremia 19:7
În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului; îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor şi de mâna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.
Ieremia 19:9
Îi voi face să mănânce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mânca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strâmtorării în care-i vor aduce vrăjmaşii lor şi cei ce vor să le ia viaţa.”
Desigur că nimănui nu i-ar fi convenit să fie ţinta unei astfel de profeţii, însă Paşhur, în calitatea sa de conducător, a fost foarte ofensat. Reacţia lui iniţială, general umană de altfel, a fost să respingă mesajul; în definitiv, cine ar vrea să creadă ceva atât de oribil? Însă el nu s-a oprit aici, ci, folosindu-se de poziţia sa, a făcut greşeala de a-l pedepsi pe mesager. A cerut ca Ieremia să fie bătut conform legii (Deuteronomul 25:1-3), l-a pus în butuci, iar a doua zi l-a eliberat. Experienţa aceasta dureroasă şi umilitoare nu l-a oprit totuşi pe profet să vestească mai departe hotărârea Domnului nu numai în ce-i privea pe locuitorii lui Iuda, ci şi în privinţa lui Paşhur şi a familiei sale. În scurt timp, soarta lui Paşhur şi a familiei lui avea să fie o lecţie pentru toţi cei care urmau să-i vadă în lanţurile robiei. Totodată aici este prima oară în cartea lui Ieremia când Babilonul este amintit ca loc al exilului. (Capitolele şi chiar secţiunile capitolelor nu sunt aşezate în ordine cronologică.)
Imaginează-ţi că cineva ar face această profeţie în dreptul tău. Care ar fi prima ta reacţie? Cum ar trebui să reacţionezi? (Vezi Faptele 2:37.)Deuteronomul 25:1-3
1. Când doi oameni vor avea o ceartă între ei şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii ca să fie judecaţi, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osândească.
2. Dacă cel vinovat este osândit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pământ şi să-i dea, în faţa lui, un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinii lui.
3. Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dându-i mai multe lovituri decât atât, fratele tău să fie înjosit înaintea ta.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.ROFaptele 2:37
După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
