Care este imaginea bisericii primare, aşa cum este prezentată în Fapte?

Faptele 2:44-47
44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.
45. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
46. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Faptele 4:34-37
34. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute
35. şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
36. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un levit, de neam din Cipru,
37. a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

La început, lucrurile au mers foarte bine pentru primii credincioşi. Totuşi nu a trecut mult şi au apărut tensiuni, aşa cum apar oriunde există oameni afectaţi de păcat.

Ce probleme au apărut şi cum le-a tratat biserica?

Faptele 6:1-7
1. În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele.
2. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
3. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.
4. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”
5. Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
6. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.
7. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.

Creşterea rapidă a bisericii din Ierusalim a fost însoţită de tensiune socială. Filip a fost desemnat ca membru al unei echipe care avea răspunderea de a rezolva această tensiune. Printre convertiţi, se aflau şi persoane defavorizate şi sărace a căror participare la mesele zilnice comune îi solicita în plus pe conducătorii bisericii. A apărut atunci o nemulţumire cu privire la distribuirea incorectă a hranei la văduvele care vorbeau limba greacă. Era o chestiune extrem de delicată, deoarece făcea trimitere directă la îndemnurile profeţilor evrei de a nu-i neglija pe orfani şi pe văduve.

Pentru a rezolva această chestiune serioasă, cei doisprezece apostoli i-au adunat pe credincioşi şi au propus să fie aleşi şapte bărbaţi, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, care „să slujească la mese” [trans- literat, „să diaconizeze” – de la diakoneo – a sluji], astfel încât cei doisprezece să poată „diaconiza Cuvântul”, să se ocupe de „slujirea Cuvântului” [gr.: diakonia tou logon] (vezi Faptele 6:3,4), Toţi şapte aveau nume greceşti. Printre ei se afla şi Filip, menţionat aici pentru prima dată în Biblie.

Apostolii au susţinut că era necesară suplimentarea conducerii pentru ca ei să nu fie suprasolicitaţi de administrarea resurselor necesare vieţii colective. De asemenea, ei au pus accent pe chemarea lor de a se devota Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciunii.

Ce situaţii cu potenţial conflictuai au apărut în biserica ta locală şi cum îi poţi permite lui Dumnezeu să te folosească la rezolvarea lor? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO