Un nou credincios

De ce s-a întors Naaman la Elisei după ce a fost vindecat? Ce dovedesc cuvintele lui cu privire la ceea ce credea acum?

2 Împărați 5:15
Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.”

După vindecare, Naaman ar fi putut să plece de la Iordan direct la Damasc. A dorit totuşi să-şi exprime mulţumirea şi s-a întors la profet. De data aceasta, l-a cunoscut pe Elisei în persoană. Mărturisirea că Dumnezeul lui Israel este suveran în lume este tema principală a Bibliei. Cuvintele acestea, rostite de un păgân, constituie una dintre ideile principale ale revelaţiei Vechiului Testament. Convertirea lui Naaman a arătat că noua sa experienţă trebuia legată de Dumnezeul lui Israel. Profetul era israelit, râul era cel mai important din Israel, iar numărul şapte făcea trimitere clară la Dumnezeul creator.

Ce mesaj implicit i-a transmis Elisei lui Naaman prin refuzul de a primi daruri de la el?

2 Împărați 5:16
Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.

Romani 3:24
Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Experienţa lui Naaman este o ilustrare a modului în care funcţionează credinţa adevărată: Naaman a primit ceva ce nu ar fi putut obţine prin eforturile personale. Refuzul lui Elisei de a primi darurile sale i-a arătat că mântuirea nu poate fi câştigată sau cumpărată, ci este în întregime un dar al harului lui Dumnezeu. În acelaşi timp însă, dorinţa lui de a-i oferi ceva lui Elisei ilustrează răspunsul credinţei, un răspuns venit din recunoştinţa pentru lucrul primit. Elisei a refuzat darul, urmând exemplul lui Avraam care a nu a luat răsplata pentru ajutorul oferit împăraţilor păgâni, pentru ca nimeni să nu poată spune: „Am îmbogăţit pe Avram” (Geneza 14:23). Elisei a ştiut că, dacă ar fi acceptat darul, lecţia transmisă lui Naaman nu ar mai fi avut acelaşi impact. Vindecarea era lucrarea lui Dumnezeu şi era în întregime un act al harului.

„Gândul acesta să fie pe deplin stabilit în mintea fiecăruia: Dacă Îl acceptăm pe Hristos ca Răscumpărător, trebuie să-L acceptăm şi în calitate de Conducător. Nu putem avea asigurarea şi încrederea desăvârşită în Hristos ca Mântuitor al nostru până nu Îl recunoaştem ca Împărat al nostru şi până nu ascultăm de poruncile Sale. Aşa ne dovedim devotamentul faţă de Dumnezeu. Atunci, credinţa noastră se va vedea că este veritabilă, fiindcă este o credinţă activă. Ea lucrează prin dragoste.” – Ellen G. White, Credinţa şi faptele, p. 16

Ce dovezi ale iubirii pentru Dumnezeu se pot observa în viaţa ta? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO