Citeşte 2 Împărați 5:11-14. Ce aflăm aici despre Naaman? Ce lecții avea nevoie să învețe Naaman? Cum putem să ni le însuşim şi noi?

2 Împărați 5:11-14
11. Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra.
12. Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.
13. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat.”
14. S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţat.

Dacă profetul Elisei l-ar fi întâmpinat personal pe înaltul său oaspete şi dacă ar fi folosit gesturi însoţite de formule magice şi de alte ritualuri atât de obişnuite în religiile păgâne, Naaman nu ar fi ezitat deloc. Modul în care a fost primit l-a făcut să se simtă insultat din două motive: nu numai că profetul nu a ieşit din casă pentru a-l întâmpina personal, ci l-a trimis la râul Iordan să fie vindecat de lepră.

În ce priveşte protocolul, Naaman avea dreptate. Elisei ar fi trebuit să iasă din casă şi să-l salute. Iar râurile din Damasc erau fără îndoială mai bune, din moment ce apele lor erau mai curate decât ale noroiosului Iordan. Cu toate acestea, prin Elisei, Dumnezeu îl trimitea pe Naaman la Iordan, un râu din Israel. Întregul proces de vindecare era menit să demonstreze, înainte de toate, că exista în Israel un profet al Dumnezeului adevărat şi, în al doilea rând, că Dumnezeu răsplăteşte ascultarea din credinţă.

Revizuieşte întreaga istorie a vindecării lui Naaman. Peste ce situații „inacceptabile” a trebuit să treacă pentru a fi vindecat?

Naaman a fost convins de slujitorii lui să se supună acestui nou „comandant” divin şi măcar să facă o încercare. S-a lăsat înduplecat de argumentul lor că, dacă tratamentul recomandat ar fi fost complicat, l-ar fi urmat. Cu siguranţă că i-a fost greu să-şi înghită mândria şi să asculte de fetiţa sclavă, apoi de profetul străin care nu i-a arătat nicio urmă de respect şi, în final, de propriii servitori. Nevoia de vindecare îl adusese însă în pragul disperării.

Condiţiile iniţiale pentru vindecarea lui au fost credinţa şi supunerea. Imediat ce şi-a învins orgoliul şi s-a conformat voinţei exprimate a lui Dumnezeu, cufundându-se de şapte ori în Iordan, a fost vindecat.

Peste ce fel de situaţii „inacceptabile” suntem chemaţi şi noi să trecem uneori? Cât de dispuşi suntem să ascultăm sfaturile sau sugestiile unor persoane cărora, de obicei, nu le dăm ascultare? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO