„Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.”

(Luca 13:29)

În învăţăturile Domnului Isus, „Împărăţia lui Dumnezeu” constituie o temă majoră şi o prioritate. Expresia aceasta apare de aproape cincizeci de ori în Matei, de şaisprezece ori în Marcu, de circa patruzeci de ori în Luca şi de trei ori în Ioan. Oriunde apare – fie în Rugăciunea Domnească, fie în Predica de pe Munte, fie în alte cuvântări sau parabole ale Sale, ea face referire la ceea ce a făcut Dumnezeu de-a lungul istoriei pentru neamul omenesc ca să pună capăt pentru totdeauna păcatului şi marii lupte cu Satana. Împărăţia lui Dumnezeu este diferită de toate împărăţiile din lumea aceasta, tocmai fiindcă nu este de pe pământ.

„Împărăţia lui Dumnezeu nu vine cu fală exterioară. Ea vine prin delicateţea inspiraţiei cuvântului Său, prin lucrarea interioară a Duhului Său, prin părtăşia sufletului cu Acela care este viaţa lui. Cea mai mare manifestare a puterii ei se vede în natura omului adusă la desăvârşirea caracterului lui Hristos.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 36

Săptămâna aceasta, ne vom opri atenţia asupra acestei teme, aşa cum este ea dezvoltată în Evanghelia după Luca.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO