Etichetă: Studiul 11 (Trimestrul II 2015)

„Despre cei săraci în duh Isus spune: «A lor este Împărăţia cerurilor.» Împărăţia aceasta nu este o stăpânire trecătoare şi pământească, aşa cum speraseră ascultătorii Săi. Hristos le deschidea oamenilor împărăţia spirituală a iubirii Sale, a harului Său, a neprihănirii Sale. Emblema domniei lui Mesia se vede în asemănarea cu Fiul omului. Supuşii Lui sunt cei săraci în duh, cei blânzi, cei prigoniţi din pricina neprihănirii. Împărăţia cerurilor este a lor.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 8

„Noi ne aflăm acum în atelierul lui Dumnezeu. Mulţi dintre noi suntem nişte pietre colţuroase din carieră. Însă, când ne prindem de adevărul lui Dumnezeu, influenţa lui ne schimbă. El ne înalţă şi îndepărtează de la noi orice nedesăvârşire şi orice păcat, indiferent de natura lor. În acest fel suntem pregătiţi să Îl vedem pe Împărat în frumuseţea Lui şi să ne unim, în sfârşit, cu îngerii cereşti curaţi în Împărăţia slavei. Aici trebuie să se împlinească în noi lucrarea aceasta, aici trebuie să fie pregătite pentru nemurire trupul şi spiritul nostru.” – Ellen G. White,
Mărturii, vol. 2, pp. 355, 356

Citeşte Faptele apostolilor 1:1-8. Ce adevăruri importante despre Împărăţia lui Dumnezeu sunt prezentate aici?

Faptele apostolilor 1:1-8
1. Teofile, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,
2. de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.
3. După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
4. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.
5. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
6. Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
7. El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Când a scris continuarea la evanghelia sa, o scurtă istorie a bisericii primare, primul gând al lui Luca a fost la Împărăţia lui Dumnezeu. În introducere, el afirmă trei adevăruri fundamentale despre ea:
Fiţi siguri că Domnul Isus va reveni. În cele patruzeci de zile dintre înviere şi înălţare, Domnul a continuat să îi înveţe pe ucenici ce îi învăţase şi înainte de răstignire: „despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu” (Faptele 1:3). Răstignirea şi învierea Sa nu aduseseră nicio modificare în învăţătura Sa despre Împărăţie.

Aşteptaţi-vă ca revenirea lui Isus să aibă loc conform orarului lui Dumnezeu. După înviere, ucenicii I-au pus lui Isus o întrebare care îi frământa: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” (Faptele 1:6). Isus nu le-a răspuns, ci le-a corectat perspectiva: Dumnezeu este Dumnezeu, iar cei făcuţi din carne şi sânge nu au capacitatea de a pătrunde gândurile Sale, tainele Sale sau de a prezice timpul exact al împlinirii planurilor Sale. El ştie când ar trebui să vină Împărăţia slavei şi o va aduce la existenţă când va considera El (Faptele 1:7; Matei 24:36), tot aşa cum L-a trimis pe Fiul Său ca să inaugureze Împărăţia harului „când a venit împlinirea vremii” (Galateni 4:4).

Matei 24:36
Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Galateni 4:4
4. Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege

Fiţi martori ai Evangheliei. Hristos a redirecţionat gândurile ucenicilor de la speculaţiile cu privire la ceva ce nu ştiau (când avea să vină Împărăţia slavei) la ceea ce cunoşteau şi trebuiau să facă. Nouă nu ne-a fost descoperit timpul revenirii Sale, dar ni se cere să aşteptăm acea zi măreaţă, „punând în negoţ” polii pe care i-am primit (vezi Luca 19:13), mai exact, să ne implicăm în lucrarea de răspândire a Evangheliei lui Isus Hristos „până la marginile pământului” (Faptele 1:8).

Luca 19:13
A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.”

Aceasta este responsabilitatea noastră şi trebuie să o îndeplinim prin puterea Duhului Sfânt, care le va fi dată, cum a fost promis, tuturor celor care vor da mărturie despre ce au văzut şi au auzit (vers. 4-8).
[highlighted_p boxed=”false” center=”false”]Aceşti urmaşi credincioşi ai Domnului Isus aveau câteva mari probleme de înţelegere a naturii lucrării Sale. Cu toate acestea, Domnul a lucrat prin intermediul lor. Ce mesaj găsim aici pentru noi?[/highlighted_p]

Când a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu, Domnul Isus S-a referit la două certitudini:
lucrarea lui Dumnezeu în istorie, prin intermediul lui Hristos, în scopul mântuirii omenirii din păcat, şi
încheierea istoriei acestui pământ, când Dumnezeu Îşi va împlini cu cei mântuiţi planul Său de la început – ca oamenii să trăiască veşnic împreună cu El pe pământul înnoit (Apocalipsa 21:1-3).
Prima certitudine s-a realizat prin misiunea şi slujirea lui Hristos. Prin El, noi suntem deja în Împărăţia harului (Efeseni 1:4-9). A doua parte – strângerea celor mântuiţi în Împărăţia slavei – este speranţa pentru viitor a celor care sunt în Hristos (Efeseni 1:10; Tit 2:13). Isus şi scriitorii Noului Testament asociază acest moment istoric cu a doua venire.

Apocalipsa 21:1-3
1. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
2. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

Efeseni 1:4-9
4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5. ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
6. spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său
8. pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9. căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,

Efeseni 1:10
Ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.

Tit 2:13
Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Revenirea lui Isus este împlinirea finală a Evangheliei – vestea cea bună pe care El a venit să o aducă la prima Sa venire. Acelaşi Isus care l-a învins pe Satana la Calvar va reveni curând ca să înceapă procesul de eradicare a răului şi de scoatere completă a pământului din tragedia în care l-a afundat Satana.

Care este mesajul din Luca 21:34-36?

Luca 21:34-36
34. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
35. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.
36. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.

Aceia care au cunoscut Împărăţia harului trebuie să aştepte, să vegheze şi să se roage pentru Împărăţia slavei. În răstimpul dintre una şi cealaltă, dintre ,,deja” şi ,,nu încă”, credincioşii trebuie să se ocupe cu slujirea şi cu misiunea, cu hrănirea spirituală şi cu prezentarea mărturiei, să aibă o viaţă curată şi să nu îşi piardă nădejdea. Aşteptarea revenirii Sale presupune sfinţirea vieţii noastre acum şi aici.

[highlighted_p boxed=”false” center=”false”]Cercetează-ţi viaţa şi Întreabă-te cum ţi se aplică aceste cuvinte. Cum te poţi asigura că urmezi aceste Învăţături?[/highlighted_p]

Domnul Isus a venit să proclame Împărăţia lui Dumnezeu. În sinagoga din Nazaret, El a afirmat că profeţia mesianică din cartea lui Isaia despre Împărăţie şi despre lucrarea de răscumpărare se împlinea chiar atunci (Luca 4:16-21).

Luca notează şi o altă afirmaţie despre realitatea prezentă a Împărăţiei. Întrebat de farisei când avea să vină Împărăţia, Isus le-a răspuns că ,,Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:21) sau, după alte traduceri, ,,Împărăţia este în mijlocul vostru”. Cu alte cuvinte, odată cu El, venise şi Împărăţia, aducând şi vindecarea bolnavilor (Luca 9:11), propovăduirea Evangheliei (4:16-19), iertarea păcatelor (7:48-50; 19:9,10) şi înfrângerea forţelor răului (11:20). Domnul Isus a făcut din Împărăţie o realitate prezentă în inima omului, o realitate care îl transformă după chipul Său. Dar Împărăţia lui Dumnezeu se vede şi în comunitatea credincioşilor, ca descoperire a neprihănirii şi mântuirii. Această dimensiune prezentă este cunoscută şi sub denumirea de Împărăţia harului care ,,este întemeiată acum, pe măsură ce, zi de zi, inimile altădată pline de păcat şi de răzvrătire se supun suveranităţii dragostei Sale.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 108

În vreme ce aspectul ,,deja” hotărăşte finalitatea Împărăţiei (înfrângerea păcatului şi a lui Satana şi biruinţa lui Isus în marea luptă), aspectul ,,nu încă” priveşte înainte, la sfârşitul efectiv al răului şi la întemeierea unui nou pământ. ,,Întemeierea completă a Împărăţiei slavei Sale va avea loc abia la a doua venire a lui Hristos în lumea aceasta.” – Ibidem.

Ce ne spun următoarele texte despre Împărăţia lui Dumnezeu de la sfârşitul veacului?

Luca 17:23,24
23. Vi se va zice: „Iată-L aici, iată-L acolo!” Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.
24. Căci, cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

Luca 21:5-36
5. Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:
6. „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”
7. „Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”
8. Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul” şi „Vremea se apropie.” Să nu mergeţi după ei.
9. Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.”
10. „Apoi”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
11. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume; vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer.
12. Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
13. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.
14. Ţineţi bine minte să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde;
15. căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.
16. Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
17. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.
18. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde.
19. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.
20. Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
21. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
22. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.
23. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia.
24. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.
25. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
26. oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.
28. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”
29. Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.
30. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.
31. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
32. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.
33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
35. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.
36. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

Lumea noastră şi starea în care se găseşte ea reflectă foarte bine cuvintele rostite de Isus aici. Unii declară că durerea şi suferinţa din lumea aceasta sunt dovada că Dumnezeu nu există, dar noi le putem răspunde că, pe baza avertizărilor date de Isus în urmă cu două mii de ani, starea lumii noastre dovedeşte nu numai existenţa lui Dumnezeu, ci şi veridicitatea Bibliei. Abia la sfârşit, la revenirea lui Isus, Împărăţia lui Dumnezeu va fi restaurată pe deplin. Până atunci, trebuie să avem răbdare.

Ce ne învaţă următoarele pasaje biblice despre ce înseamnă să fii cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu?

Luca 18:16-30
16. Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”
18. Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
19. „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
21. „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
22. Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”
23. Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24. Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26. Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27. Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”
28. Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”
29. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
30. şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”

Luca 12:31-33
31. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
32. Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.
33. Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia.

Luca 9:59-62
59. Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.”
60. Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.”
61. Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.”
62. Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”

Accesul în Împărăţia lui Dumnezeu nu se face pe baza statutului sau a poziţiei sociale, pe baza averilor sau a lipsei lor. La fel ca Matei şi Marcu, Luca spune că trebuie să venim la Isus cu o atitudine de supunere totală, de dependenţă absolută şi de încredere ca de copil; acestea sunt trăsăturile celor care intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă este nevoie, ei trebuie să fie dispuşi să renunţe la tot, ştiind că, altfel, unele lucruri ar putea să-i despartă de Isus. Prioritatea numărul unu în viaţa noastră trebuie să fie Isus, pentru că El are dreptul legitim asupra vieţii noastre, asupra fiecărui aspect al vieţii noastre. Faptul acesta nu este greu de înţeles, întrucât, în definitiv, noi existăm numai prin El. De ace- ea, El ar trebui să Se bucure de devotamentul nostru total.

Reciteşte Luca 18:29,30. Ce ne spune Domnul Isus aici şi ce ne promite?

Luca 18:29,30
29. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
30. şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”

Este un angajament dificil, nu-i aşa? Totuşi Isus nu spune aici că tuturor credincioşilor li se cere să-şi părăsească familiile sau posesiunile, ci doar că, dacă cineva va fi pus în situaţia aceasta, de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu, merită s-o facă.

[highlighted_p boxed=”false” center=”false”]Meditează la îndemnul Domnului Isus de a lăsa „morţii să-şi îngroape morţii”. Ce adevăr important exprimă El aici?[/highlighted_p]

Evangheliile abundă în referiri la Împărăţia lui Dumnezeu, toate împreună confirmând faptul că, în şi prin Domnul Isus, a fost inaugurată o nouă ordine.

Ce ne spune Luca 11:2 despre Împărăţia cerurilor? A cui este această Împărăţie şi de ce este lucrul acesta atât de important?

Luca 11:2
El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

Când spunem că Împărăţia aceasta este a lui Dumnezeu, exprimăm un adevăr evident, dar, mai mult decât atât, arătăm că ea nu este un concept filosofic sau un sistem etic. Nu este o evanghelie socială, care proclamă pâine şi apă pentru cei săraci sau egalitate şi dreptate pentru cei asupriţi politic. Ea transcende bunătatea şi faptele morale ale omului şi îşi are sursa în lucrarea suverană a lui Dumnezeu prin Fiul întrupat, care a venit să propovăduiască vestea bună a Împărăţiei (Luca 4:42-44; Matei 4:23-25).

Luca 4:42-44
42. Când s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei.
43. Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.”
44. Şi propovăduia în sinagogile Galileii.

Matei 4:23-25
23. Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod.
24. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.
25. După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Cine a asigurat restaurarea Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi care va fi viitorul ei?

Luca 1:32,33
32. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

Pasajul acesta este extraordinar de important din două motive: în primul rând, Mesia cel aşteptat în Vechiul Testament nu este nimeni altul decât Isus, „Fiul Celui Preaînalt”; în al doilea rând, „Împărăţia Lui nu va avea sfârşit”. Aceasta înseamnă că, prin întruparea, moartea şi învierea Sa, Isus a respins acuzaţia adusă de Satana la adresa suveranităţii lui Dumnezeu şi a restaurat pentru veşnicie Împărăţia lui Dumnezeu.
„Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 11:15). După căderea lui Adam şi a Evei, Satana a pretins că a biruit. Însă Isus a dovedit falsitatea pretenţiilor lui, l-a înfrânt la fiecare pas şi, odată cu moartea şi învierea Sa, a oferit întregului univers asigurarea că Împărăţia lui Dumnezeu a sosit.

[highlighted_p boxed=”false” center=”false”]Reflectă viaţa noastră realitatea Împărăţiei lui Dumnezeu? Ce ar trebui să fie diferit În modul cum trăim noi, cetăţenii acestei Împărăţii?[/highlighted_p]

 „Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.”

(Luca 13:29)

În învăţăturile Domnului Isus, „Împărăţia lui Dumnezeu” constituie o temă majoră şi o prioritate. Expresia aceasta apare de aproape cincizeci de ori în Matei, de şaisprezece ori în Marcu, de circa patruzeci de ori în Luca şi de trei ori în Ioan. Oriunde apare – fie în Rugăciunea Domnească, fie în Predica de pe Munte, fie în alte cuvântări sau parabole ale Sale, ea face referire la ceea ce a făcut Dumnezeu de-a lungul istoriei pentru neamul omenesc ca să pună capăt pentru totdeauna păcatului şi marii lupte cu Satana. Împărăţia lui Dumnezeu este diferită de toate împărăţiile din lumea aceasta, tocmai fiindcă nu este de pe pământ.

„Împărăţia lui Dumnezeu nu vine cu fală exterioară. Ea vine prin delicateţea inspiraţiei cuvântului Său, prin lucrarea interioară a Duhului Său, prin părtăşia sufletului cu Acela care este viaţa lui. Cea mai mare manifestare a puterii ei se vede în natura omului adusă la desăvârşirea caracterului lui Hristos.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 36

Săptămâna aceasta, ne vom opri atenţia asupra acestei teme, aşa cum este ea dezvoltată în Evanghelia după Luca.