Speranţa învierii
Studiul XII – Trimestrul III
Luni , 15 septembrie 2014
Când a creat lumea, „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi”, ca urmare, „omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Omul rămâne un suflet viu atâta timp cât Dumnezeu îi dă suflare de viaţă. Însă, în momentul în care El Îşi retrage suflarea de viaţă, omul moare şi se întoarce în ţărâna
pământului (Psalmii 104:29; Eclesiastul 12:7). Retragerea suflării de viaţă nu are loc în mod arbitrar, ci este o consecinţă inevitabilă a păcatului. Vestea bună este că, deşi toţi suntem datori cu o moarte, prin Domnul Hristos am primit speranţa vieţii veşnice.
Psalmii 104
29. Îţi ascunzi Tu faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.Eclesiastul 12
7. până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.2. Ce idee din următoarele versete ne arată că Domnul Isus are puterea de a învia morţii? Ioan 1:1-4
Ioan 1
1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2. El era la început cu Dumnezeu. 3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.Domnul Hristos are viaţa în Sine; El Însuşi este Viaţa (Ioan 14:6). El a creat totul şi are puterea de a da viaţă cui vrea (Ioan 5:21). El poate să le redea viaţa celor care au murit.
Ioan 14
6. Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.Ioan 5
21. În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.3. Cum are loc învierea? Luca 8:54,55
Luca 8
54. Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!” 55. Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.Conform Bibliei, învierea este procesul invers morţii. Omul revine la viaţă când suflarea de viaţă de la Dumnezeu se întoarce în el. Așa explică Luca învierea fiicei lui Iair. După ce a aflat că fetița murise, Domnul Isus S-a dus acasă la el şi le-a spus celor adunaţi că fetiţa dormea. Apoi „a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: «Fetiţo, scoală-te!» Şi duhul ei [pneuma] s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât” (Luca 8:54,55). La porunca Sa, principiul vieţii pus în noi de Dumnezeu s-a întors în fetiţă. Termenul grecesc utilizat de Luca, pneuma, înseamnă „vânt”, „suflare” sau „spirit”. Când îl foloseşte cu referire la fiinţele umane, el nu denotă niciodată o entitate conştientă, capabilă să existe separat de trup. În textul acesta, el se referă în mod clar la suflarea de viaţă.
Moartea este un fenomen atât de des întâlnit, încât ni se pare un lucru normal ca oamenii să moară. Cum putem totuşi să ne formăm obiceiul de a avea încredere în făgăduinţele lui Dumnezeu cu privire la viaţa veşnică?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III
Amos 3