Starea morţilor
Studiul XII – Trimestrul III
Duminică , 14 septembrie 2014
Vechiul Testament prezintă omul ca pe o fiinţă vie indivizibilă. Termenii ebraici traduşi prin „făptură”, „suflet” şi „duh” sunt tot atâtea moduri de a descrie, din diferite puncte de vedere, fiinţa umană în ansamblul ei. Pentru a descrie moartea, sunt folosite mai multe imagini, dintre care imaginea somnului reflectă cel mai bine concepţia biblică despre starea morţilor (vezi Iov 3:11-13; 14:12; Psalmii 13:3; Ieremia 51:39; Daniel 12:2). Moartea înseamnă încetarea completă a vieţii. Este o stare de inconştienţă, în care omul nu mai are gânduri sau emoţii, nu mai face nimic şi nu mai are nicio relaţie cu nimeni (Eclesiastul 9:5,6,10; Psalmii 115:17; 146:4). Mai târziu însă, în vremea Domnului Isus, concepţia aceasta despre om şi despre moarte a fost influenţată de concepţia păgână dualistă a nemuririi sufletului, care s-a răspândit cu rapiditate în toată lumea cunoscută la data aceea.
Iov 3
11. De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? 12. De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte? 13. Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihniIov 14
12. aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.Psalmii 13
3. Priveşte, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii,Ieremia 51
39. Când vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea şi-i voi îmbăta, ca să se înveselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul!Daniel 12
2. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.Eclesiastul 9
5. Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. 6. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor demult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 10. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!Psalmii 115
17. Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii,Psalmii 146
4. Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.1. Cum a descris Domnul Isus moartea prietenului Său Lazăr? Ioan 11:11
Ioan 11
11. După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”În ciuda numeroaselor pasaje de acest fel din Scriptură, mulţi creştini susţin că Isus a crezut în nemurirea sufletului, deoarece El i-a spus tâlharului de pe cruce: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43). În cele mai multe traduceri textul este redat astfel: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în rai.” Înţelesul textului se poate schimba în mod semnificativ, în funcţie de locul unde este pusă virgula. (Vechile manuscrise greceşti ale Noului Testament nu au semne de punctuaţie.) Particula „că”, în unele versiuni în limba română, la fel ca virgula pusă după verbul spun, lasă să se înţeleagă că Domnul Isus şi tâlharul ar fi mers în rai chiar în ziua aceea. Dar, dacă virgula este pusă după cuvântul astăzi, textul este o asigurare a mântuirii viitoare a tâlharului: „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai.” De fapt, cuvintele Domnului Isus subliniază asigurarea mântuirii, nu momentul intrării tâlharului în cer. Contextul confirmă această interpretare. În primul rând, tâlharul nu a cerut să fie mutat în rai imediat după moartea sa, ci a cerut doar ca Domnul să-Şi amintească de El când va veni în Împărăţia Sa. În plus, la trei zile după aceea, Isus Însuşi a declarat că nu Se suise încă în cer (Ioan 20:17). În concluzie, textul acesta nu susţine că sufletele morţilor s-ar duce în rai după încetarea din viaţă.
Ioan 20
17. „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”Dacă am înţeles că moartea este ca un somn, de ce este important să înţelegem şi învăţătura despre înviere?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III
Amos 2
„Lazar, prietenul nostru, doarme”.
Dar, „cine crede in mine, chiar daca a murit, va trai”.
„Imprieteneste-te cu Dumnezeu, si vei avea pace”-Iov20:21. In momentele cheie ale existentei, cum este ‘prima moarte’, apare evident avantajul decisiv de a putea fi numit „prietenul lui Dumnezeu”: lacrimile varsate in aceste ocazii exprima nu nefericire deznadajduita, ci speranta, credinta curajoasa si pace, pentru cei ce cunosc si se incred in mod autentic in adevarul revelat al cuvantului lui Dumnezeu.
Dar in afara oftatului usurat in legatura cu starea prietenilor nostri care „dorm in Domnul”, mai exista un beneficiu al adevarului in legatura cu aceasta deobicei nedorita dar de neocolit experienta, ‘intaia moarte’, care totusi presupune si o- de dorit- experienta pozitiva: „intaia inviere”, care, pentru autenticii urmasi ai Domnului, exclude infinit de dramatica „a doua moarte”. Viata spiritula se supune acelorasi legi ca si viata naturala (de aceea natura se numara printre cele cateva esentiale ‘manuale de studiu’ ale crestinului). Inseamna ca trebuie sa stim sa deosebim in cazul nostru insine (si chiar sa putem oferi serviciile necesare prietenilor nostri), o foarte de dorit „intaia moarte” spirituala: moartea fata de sinele pacatos, fata de profanul lumesc, si fata de pacat ca principiu. Astfel, si aceast impresionant eveniment spiritual este de fapt datator de pace, ca un sanatos somn datator de odihna. Acest proces trebuie chiar repetat daca totusi suntem cumva biruiti, sau chiar si numai obositi de hartuiala ispitelor acestei lumi: „veniti voi singuri la o parte, si odihniti-va putin!…”. Ocazia acestei „intristari dupa voia lui Dumnezeu” este foarte pretioasa, caci ea garanteaza si „intaia inviere” spirituala, „nasterea din nou”, „dupa chipul lui Dumnezeu”, caci „Dumnezeu este Spirit”ul adevaratului bine, si „cei nascuti din Dumezeu” se vor „inchina Lui in spiritul adevarului”, acest nou inceput reprezentand marea minune a convertirii ce nu va avea sfarsit. Pentru ca, a spus Domnul, „oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata”!
O greseala ca aceasta e intr-adevar asa nepotrivita, ca scuzele parca nu ajung… Trebuia sa apara scris: „cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai”…