Pavel şi Legea
Studiul XI – Trimestrul II
Duminică , 8 iunie 2014
S-a afirmat, în mod greșit, că apostolul Pavel ar fi adevăratul fondator al creștinismului. Este adevărat că el ne ajută în mare măsură să înţelegem învăţăturile creștine prin cele 13 epistole ale sale (din totalul de 27 de cărţi ale Noului Testament), însă, practic, toate învăţăturile sale se regăsesc în celelalte cărţi ale Scripturii. Susţinătorii ideii că el ar fi întemeietorul unei religii „noi” își bazează afirmaţia pe înţelegerea eronată a învăţăturii sale despre Lege și har.
1. Ce se spune în Romani 3:28; 6:14; 7:4 și Galateni 3:24,25? De ce trag unii concluzia, pe baza acestor texte, că Legea ar fi fost desfi inţată?
Romani 3
28. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.Romani 6
14. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.Galateni 3
24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. 25. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.Dacă sunt citite izolat, versetele acestea lasă, într-adevăr, impresia că Legea nu mai este relevantă pentru creștini. Pentru a înţelege totuși ce vrea să spună Pavel aici, este necesar să ţinem seama de context.
2. Studiază contextul, pasajele în care apar aceste afi rmaţii, acordând o atenţie specială textelor din Romani 3:31; 6:15; 7:7-12 și Galateni 3:21. Ce clarifi cări ne aduc ele cu privire la concepţia lui Pavel despre Lege?
Romani 3
31. Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.Romani 6
15. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.Romani 7
7. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” 8. Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. 9. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit. 10. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. 11. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. 12. Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.Galateni 3
21. Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.Cei care nu sunt familiarizaţi cu noţiunea de neprihănire prin credinţă pot avea impresia că Pavel se contrazice în aceste pasaje – într-un verset spune despre creștin că nu mai este sub Lege, iar în versetul imediat următor spune că totuși creștinul este dator să păzească Legea. Problema stă așa: Dumnezeu cere ca oamenii care pretind că sunt ai Lui să fie neprihăniţi. Dar standardul neprihănirii este Legea. Când se compară cu ea, oamenii înţeleg că sunt deficitari și că ea îi condamnă. Dacă Legea ar fi mijlocul prin care să fim mântuiţi, niciunul dintre noi nu am putea spera să avem parte de veșnicie. Dar speranţa noastră nu este legată de Lege, ci de Isus Hristos, care a păzit Legea în mod desăvârşit și care ne permite să fim părtași la neprihănirea Sa (Romani 8:3,4). Creștinul este acum liber să asculte de Legea lui Dumnezeu, fiindcă Hristos l-a scos de sub condamnarea ei (Romani 7:25 – 8:2). Harul venit prin Hristos nu ne scutește de păzirea Legii, ci ne constrânge să ascultăm de ea.
Romani 8
3. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4. pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.Romani 7
25. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.Romani 8
1. Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 2. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 38
1. Şefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia, şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor zicând: 2. Aşa vorbeşte Domnul: „Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieşi şi se va duce la haldei va scăpa cu viaţă, va avea ca pradă viaţa lui şi va trăi.” 3. Aşa vorbeşte Domnul: „Cetatea aceasta va fi dată în mâna oştirii împăratului Babilonului, şi o va lua!” 4. Atunci căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui omorât! Căci înmoaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta şi a întregului popor ţinându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmăreşte binele poporului acestuia şi nu-i vrea decât nenorocirea.” 5. Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mâinile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!” 6. Atunci ei au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei şi au coborât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s-a afundat în noroi. 7. Ebed-Melec, etiopianul, famen-dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin. 8. Ebed-Melec a ieşit din casa împăratului şi a vorbit împăratului astfel: 9. „Împărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău de s-au purtat aşa cu prorocul Ieremia, aruncându-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pâine!” 10. Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine şi scoate din groapă pe prorocul Ieremia, până nu moare!” 11. Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia şi s-a dus la casa împăratului, într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo nişte petice de haine purtate şi nişte zdrenţe de haine vechi şi le-a coborât lui Ieremia în groapă cu nişte funii. 12. Ebed-Melec, etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petice purtate şi aceste zdrenţe sub subsuori, sub funii.” Şi Ieremia a făcut aşa. 13. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile şi l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniţei. 14. Împăratul Zedechia a trimis după prorocul Ieremia şi l-a adus la el la intrarea a treia a Casei Domnului. Şi împăratul a zis lui Ieremia: „Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!” 15. Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă ţi-l voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta.” 16. Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia şi a zis: „Viu este Domnul care ne-a dat viaţa, că nu te voi omorî şi nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora care vor să-ţi ia viaţa!” 17. Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, vei scăpa cu viaţă, şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta. 18. Dar, dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile haldeilor, care o vor arde cu foc; iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!” 19. Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de iudeii care au trecut la haldei; mă tem să nu mă dea în mâinile lor şi să mă batjocorească.” 20. Ieremia a răspuns: „Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine şi vei scăpa cu viaţă. 21. Dar, dacă nu vrei să ieşi, iată ce mi-a descoperit Domnul: 22. „Toate nevestele care au mai rămas în casa împăratului lui Iuda vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului şi vor zice jelind: „Prietenii tăi cei buni te-au înşelat şi te-au înduplecat; dar, când ţi s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!” 23. Toate nevestele tale şi copiii tăi vor fi luaţi de haldei; şi nu vei scăpa de mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împăratului Babilonului, şi cetatea aceasta va fi arsă cu foc.” 24. Zedechia a zis lui Ieremia: „Să nu ştie nimeni nimic din cuvintele acestea, şi nu vei muri! 25. Dar, dacă vor auzi căpeteniile că ţi-am vorbit şi dacă vor veni şi-ţi vor zice: „Spune-ne ce ai spus împăratului şi ce ţi-a spus împăratul, nu ne ascunde nimic, şi nu te vom omorî”, 26. să le răspunzi: „Am rugat pe împărat să nu mă trimită iarăşi în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!” 27. Toate căpeteniile au venit la Ieremia şi l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci şi au plecat, căci nimeni n-auzise nimic. 28. Ieremia însă a rămas în curtea temniţei până în ziua luării Ierusalimului. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
