Studiul IX – Trimestrul II

Vineri , 30 mai 2014

Soarele apune la ora 20:51

 

Citește capitolul „Predicarea adevărurilor distinctive”, p. 231, 232, din Evanghelizare de Ellen G. White.

„Să prezentăm în mod distinct și clar acest subiect: meritele făpturii create nu pot să schimbe cu nimic nici statutul nostru înaintea lui Dumnezeu, nici darul pe care ni-l dă Dumnezeu. Dacă faptele și credinţa ar putea să cumpere darul mântuirii pentru cineva, atunci Creatorul ar avea o obligaţie faţă de făptura creată. Aici există posibilitatea ca ideile false să fie acceptate ca fiind adevăr. Dacă vreun om este în stare să merite mântuirea, prin ceva ce ar putea face el, atunci se află pe aceeași poziţie ca și catolicul care face penitenţe pentru păcatele lui. Astfel, mântuirea ar fi parţial ceva datorat nouă, ceva ce poate fi obţinut ca o răsplată care ni se cuvine. Dar, dacă omul nu poate să merite mântuirea prin niciuna dintre faptele lui bune, înseamnă că ea este primită în totalitate prin har, păcătosul o primește pentru că o acceptă şi crede în Isus. Ea este în totalitate un dar. Îndreptăţirea prin credinţă este dincolo de orice controversă. Îndată ce este stabilit definitiv faptul că meritele câştigate de omul căzut, prin faptele lui bune, nu-i pot obţine niciodată viaţa veșnică, orice controversă încetează.” – Ellen G. White, Credinţa și faptele, p. 19, 20

Întrebări pentru discuţie

1. Meditează la paragraful de vineri, la adevărurile minunate prezentate aici. Cum ne putem deprinde să cerem împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu în dreptul nostru și să demonstrăm prin viaţa noastră că Îl credem pe cuvânt?

2. Biblia arată că Dumnezeu folosește şi alte metode decât descoperirea Legii Sale scrise prin care să le descopere voinţa Sa oamenilor care nu au acces la revelaţia scrisă (Romani 1:20; 2:14; Faptele 17:26,27). Dacă Dumnezeu le-a descoperit voinţa Sa pe aceste căi, ce rost mai are lucrarea misionarilor și a evangheliștilor?

Romani 1

20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

Romani 2

14. Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;

Fapte 17

26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

3. Pornind de la ideea că „harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos”, mulţi oameni pun Legea în opoziţie cu „harul și adevărul”. Cum putem argumenta că nu este corect? Cum se împletesc Legea, harul și adevărul pentru a ne descoperi caracterul lui Dumnezeu, ilustrat în planul de mântuire?

*

******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 29

 
1. Iată cuprinsul epistolei pe care a trimis-o prorocul Ieremia din Ierusalim către rămăşiţa bătrânilor din robie, preoţilor, prorocilor şi întregului popor, pe care-i dusese în robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon,
2. după ce împăratul Ieconia, împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi fierarii au părăsit Ierusalimul.
3. Le-a trimis-o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimişi la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele:
4. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon:
5. „Zidiţi case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!
6. Luaţi-vă neveste şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi şi să nu vă împuţinaţi.
7. Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
8. Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de prorocii voştri care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror vise voi le pricinuiţi!
9. Căci ei vă prorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul.
10. Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.
11. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
12. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
13. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
14. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.
15. Totuşi voi ziceţi: „Dumnezeu ne-a ridicat proroci în Babilon!”
16. Aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului care şade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor care locuieşte în cetatea aceasta, asupra fraţilor voştri care n-au mers cu voi în robie.
17. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, voi trimite între ei sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face ca nişte smochine grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca.
18. Îi voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem, de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni,
19. pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis pe robii Mei prorocii; dar n-aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul.
20. Voi însă ascultaţi cuvântul Domnului, voi toţi prinşii de război pe care v-am trimis din Ierusalim în Babilon!
21. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă prorocesc minciuni în Numele Meu: „Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi-i va omorî sub ochii voştri.
22. Vor sluji ca prilej de blestem între toţi prinşii de război ai lui Iuda care sunt la Babilon. Şi se va zice: „Să-ţi facă Domnul ca lui Zedechia şi ca lui Ahab pe care împăratul Babilonului i-a fript în foc!”
23. Şi lucrul acesta se va întâmpla pentru că au făcut o mişelie în Israel preacurvind cu nevestele aproapelui lor şi pentru că au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le dădusem nicio poruncă. Ştiu lucrul acesta şi sunt martor, zice Domnul.
24. Iar lui Şemaia, nehelamitul, să-i spui:
25. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Tu ai trimis în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor o scrisoare cu următorul cuprins:
26. „Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi în Casa Domnului peste toţi nebunii şi peste toţi cei ce se dau drept proroci, ca să-i arunci în butuci şi în fiare.
27. Acum, pentru ce nu pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care proroceşte printre voi?
28. Ba încă a trimis chiar să ne spună în Babilon: „Robia va fi lungă; zidiţi case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!” –
29. (Preotul Ţefania citise în adevăr scrisoarea aceasta în faţa prorocului Ieremia.) –
30. Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel:
31. „Trimite să spună tuturor celor din robie: „Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, nehelamitul: „Pentru că Şemaia vă proroceşte fără să-l fi trimis Eu şi vă insuflă o încredere mincinoasă,
32. iată ce zice Domnul: „Voi pedepsi pe Şemaia, nehelamitul, şi sămânţa lui: niciunul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia şi nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul; căci el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO