Hristos, Legea şi legămintele
Studiul X – Trimestrul II
Sambata , 31 mai 2014
Soarele apune la ora 20:51
Pentru studiul din această săptămână, citește: Geneza 9:12-17; 17:2-12; Galateni 3:15-28; Deuteronomul 9:9, Evrei 10:11-18; 9:15-28.
Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită.” (Evrei 9:15)
Hotărârea de a salva omenirea a fost luată de Dumnezeu în veșnicie şi ne-a fost descoperită de-a lungul istoriei prin legăminte. Biblia ne vorbește despre „legăminte”, la plural (Romani 9:4; Galateni 4:24; Efeseni 2:12), însă, în realitate, există un singur legământ, cel al harului, în care mântuirea le este oferită, pe baza meritelor lui Isus, celor care revendică prin credinţă aceste merite. Folosirea pluralului ne arată că Dumnezeu Și-a exprimat intenţia de a ne mântui prin repetarea aceluiași legământ în diferite forme, în funcţie de timp şi de situaţie, dar legământul este unul singur: legământul veșnic al harului divin mântuitor. În centrul lui se află îndurarea Domnului nostru, pe care Biblia o echivalează uneori cu legământul însuși (Deuteronomul 7:9; 1 Împăraţi 8:23; Daniel 9:4). Ca parte a acestui legământ, Dumnezeu îi cheamă pe copiii Săi să asculte de Legea Sa, nu pentru ca să poată fi mântuiţi, ci pentru că au fost mântuiţi. Legea și harul s-au aflat dintotdeauna în inima legământului Său.
Romani 9
4. Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,Galateni 4
24. Lucrurile acestea trebuie luate în alt înţeles: acestea sunt două legăminte: unul, de pe muntele Sinai, naşte pentru robie şi este Agar –Efeseni 2
12. aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.Deuteronomul 7
9. Să ştii, dar, că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.1 Imparati 8
23. şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor!Daniel 9
4. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!Un proiect pentru inima ta
Pentru meditaţie și rugăciune
„Nu trebuie să credem că, dacă aceia care ne-au vătămat nu vin să-și mărturisească răul pricinuit, noi suntem îndreptăţiţi să nu-i iertăm. E datoria lor, fără îndoială, să-și umilească inima prin pocăinţă și mărturisire, dar noi trebuie să avem compătimire faţă de cei care ne-au rănit și nu trebuie să ţinem necaz pe ei și să ne tot gândim la ce ni s-a făcut.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 113, 114
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 30
1. „Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat! 2. Ei se coboară în Egipt fără să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui faraon şi să caute un adăpost sub umbra egiptenilor! 3. Dar ocrotirea lui faraon vă va da de ruşine, şi adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară. 4. Căci voievozii lui au şi ajuns la Ţoan, şi trimişii lui au şi atins Hanesul. 5. Dar toţi vor rămâne de ruşine din pricina unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi ocara lor.” 6. Prorocie asupra unor dobitoace de la miazăzi: printr-un ţinut strâmtorat şi necăjit, de unde vine leoaica şi leul, năpârca şi şarpele zburător, îşi duc ei bogăţiile în spinarea măgarilor, şi vistieriile, pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. 7. Căci ajutorul Egiptului nu este decât deşertăciune şi nimic; de aceea eu numesc lucrul acesta: „Zarvă fără nicio ispravă.” 8. „Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi ca mărturie pe vecie şi în veci de veci. 9. Scrie că: „Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului, 10. care zic văzătorilor: „Să nu vedeţi!”, şi prorocilor: „Să nu prorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, prorociţi-ne lucruri închipuite! 11. Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!” 12. De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: „Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta şi vă încredeţi în silnicie şi vicleşuguri şi vă sprijiniţi pe ele, 13. de aceea, nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt care, spărgându-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, într-o clipă: 14. îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se sfărâmă fără nicio milă şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne niciun ciob măcar cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână.” 15. Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar n-aţi voit! 16. Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!” – De aceea veţi şi fugi! – „Vom călări pe cai iuţi!” – De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi! 17. O mie vor fugi la ameninţarea unuia singur; şi, când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până veţi rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte şi ca un steag pe creştetul unui deal. 18. Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El! 19. Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine, când vei striga; cum va auzi, te va asculta. 20. Domnul vă va da pâine în necaz, şi apă, în strâmtorare. Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi. 21. Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga. 22. Veţi socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii şi aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie le vei arunca şi le vei zice: „Afară cu voi de aici!” 23. Atunci El va da ploaie peste sămânţa pe care o vei pune în pământ, şi pâinea pe care o va da pământul va fi gustoasă şi hrănitoare; în acelaşi timp, turmele tale vor paşte în păşuni întinse. 24. Boii şi măgarii care ară pământul vor mânca un nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu ciurul. 25. Pe orice munte înalt şi pe orice deal înalt vor izvorî râuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. 26. Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său şi va tămădui rana loviturilor lui. 27. Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă şi un pârjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie, şi limba Lui este ca un foc mistuitor; 28. suflarea Lui este ca un şuvoi ieşit din albie, care ajunge până la gât ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii şi să pună o zăbală înşelătoare în fălcile popoarelor. 29. Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă ca cel ce merge în sunetul flautului ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stânca lui Israel. 30. Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină. 31. Atunci asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. 32. La fiecare lovitură de nuia hotărâtă pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele şi harpele, Domnul va lupta împotriva lui cu mâna ridicată. 33. Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit şi pentru împărat: adânc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şuvoi de pucioasă. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
„…în realitate, există un singur legământ, cel al harului, în care mântuirea le este oferită, pe baza meritelor lui Isus, celor care revendică prin credinţă aceste merite.”
As vrea sa ma refer, daca nu cumva deranjez pe cineva prin atata dogma, la cateva aspecte ale „atitudinii robot” intr-adevar specifice, in opinia mea, vremurilor noastre, in contrast cu miza scontata, in cadrul marii lupte, a ofertei harului ceresc, minunat. Isus a spus inca de la inceput, in mod foarte clar: „dintre toti cei nascuti din femei, nu s-a ridicat niciunul la inaltimea lui Ioan”, chiar daca (sau… tocmai pentru ca?…) el putea reprezenta, intr-adevar, ‘prototipul-robot’ al omului ‘salbatic’ social, manifestand permanent si deplin o atidune acutizanta si transanta fata de oricare forma a pacatului. Asta nu inseamna ca nu privea cu bunavointa si simpatie pe cei ce acceptau oferta pocaintei, pe care tocmai el o promova, administrand cu rabdare si tenacitate simbolul desavarsit dar destul de incomod al purificarii pocaitului- botezul prin scufundare in apele, deobicei involburate, ale Iordanului. In ce ma priveste, sunt convins ca toti cei ce, in confruntarea cu solia lui Ioan, si-au permis superficialitate, sau ipocrizie, sau… deridere, au fost mai tarziu intre cei ce s-au trezit pronuntand si strigatul: „rastigneste-L! rastigneste-L”! De aceea incerc sa avertizez ca seriozitatea, integritatea si luciditatea sunt conditii aprioritar componente ale statutului de crestin autentic. Isus a spus in mod repetat: „ce va spun voua, spun tuturor: vegheati”!
Dar asta nu e, nici pe departe, totul! Pentru ca Isus a spus mai departe: „totusi, cel mai mic in imparatia cerurilor, este mai mare ca Ioan”! Aceasta pentru ca bogatia cunoasterii gloriei puse la dispozitia lui prin lucrarile infinit de valoroase ale lui Isus ca „Fiu al omului” si mai departe apoi, ii confera celui ‘scufundat’ astfel „in Numele (caracterul prsonalitatii) Lui” partasia ‘ereditatii’ impreuna cu El! Si cand cineva intelege ceva, chiar si partial, dar autentic, din valorea acestei intr-adevar minunate oferte, cum ar putea fi oprit sa nu ia „cu asalt” pozitia, care il asteapta sa o cucereasca, a dreptului sau de membru al acestei imparatii? Si asa, atitudinea celor ce in mod autentic raspund ofertei harului crestin, este cea descrisa tocmai de cuvintele lui Isus: „si din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum, Imparatia lui Dumnezeu se ia cu navala”!…
Si acum trebuie sa ma refer la locul pe care l-ar putea avea o atitudine de suficienta, usuratate si… ‘saga’, in acest spatiu de armonie descris prin coordonatele de mai sus- har nesfarsit si minunat din partea cerului, pe de-o parte, iar pe de alta, bucurie entuziasta de neoprit in sufletul fericitilor beneficiari! Nu este loc de-asa ceva, asta ar fi doar ipocrizie, si tocmai aceasta prea putin inalta si intensa traire determina afirmatia Martorului credincios si adevarat: „…si nu stii ca esti ticalos si nenorocit, sarac, orb, si gol”. Marea scuza a laodiceanului, portita care daca se va deschide va face loc plinatatii bogatiei harului prin chiar prezenta Celui ‘in care avem totul deplin’, si Care asteapta sa intre, este acel ‘nu stii’, inconstienta importantei faptului de a investi, in abordarea si implinirea acestor lucruri, intreaga greutate a sinceritatii si seriozitatii de care dispunem, si care este necesara: „duceti pana la capat mantuirea voastra cu frica si cutremur,… caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi (si nu vreun impuls propriu fara colaborarea Sa, sau sugerat de vreo alta persoana oarecare, sau chiar… selectat, ca intr-un… robotel, de vreo alta entitate spirituala manipulatoare!…) si va da, dupa placerea Sa si vointa si infaptuirea” (Fil.2:12-13).
Iata-ma ambalat la maxim pe acest traseu al indreptatirii sau condamnarii atitudinilor!… Poate parea asa, dar intentia mea este de a preveni si atrage, pe cat posibil prin intermediul limitatului limbaj uman, spre acea bautura spiritala pura din care, odata adapati, sa ne dam seama ca in realitate nu insetam dupa nimic altceva, cu toata mima la care am luat benevol parte de atatea ori, umplandu-ne gura cu ceea ce nu e decat… pietris.
Din modestele mele cunoștințe o atitudine ca cea a lui Ioan Botezatorul in mijlocul oricărei biserici a stârnit dintotdeauna împotrivirea celor mai mulți. De la „vorbirea aceasta este prea de tot” și până la „lasă frate ca nu-i chiar asa” gasim in jurul nostru toată gama cromatica a respingerii indemnului la pocăință și mai mult chiar a persecutarii, in diferite forme, a celui care îndrăznește să ne tulbure din incropeala laodiceeana. Cei care doresc să trăiască cu evlavie parcă se simt rușinați in mijlocul tumultului indreptatirii de sine iar cei care se simt motivați de urgența timpului sunt opriți din elan de tot felul de păreri și mirări după si in favoarea Fiarei. Parcă nici nu am mai fi poporul Cărții.
Parca nici nu am mai fi . Da . din pacate se pare ca asa e . Am fost la Biserica Excelsis la lectiune .Ma asteptam la discutii aprinse cu studentii AZS dar cand colo am vazut tineri muti . plictisiti .adormiti de catw un instructor povestitor si ametitor caruia nu i pasa de starea aceasta. Va spun ca m a intristat ce am vazut .Sunt dezamagit .Daca suntem pe acest drum ce speranta mai poti avea oare ?.
Ion, pe acest drum pe care merge biseerica azs nu poti avea nici o sparanta, adventistii care refuza sa inteleaga scopul lui Dumnezeu pentru noi ca bis., sunt cei mai plictisiti oameni din lume, ori cum intelegi scopul lui Dumnezeu, caracterul Lui, parca ti se lumineaza capul si vezi drumul pe care trebuie sa mergi, se da la o parte mahrama
Ce drum sa mai vadă săracii tineri de la Excelsis când acu câteva zile l-au avut in mijlocul lor pe Sorin Petrof cu speculațiile lui. I-a amețit de tot.
pai, pastorii nu au nici un interes sa predice adevarul, Marion, ptca daca fac asta, isi pierd serviciul, asa ca iti dai seama ca saracii pastori nu-I intereseaza sa-i conduca pe oameni la Hristos, ci I intereseaza banii, asta e, biserica a devenit o firma unde te poti angaja, unde poti gasi un job ca oricare alta firma cu patroni, cu directori, casieri , secretare, etc.ceva fff rusinos din partea bis.ptca ea nu trebuia sa ajunga asa, ci trebuia sa fie o miscare, miscarea adventa
Emilia
Oare apostolii aveau secretare? 😀
sigur nu aveau Marion, asta e inventia Babilonului pe care a preluat0o si bis azs, dorind sa fie ca NEAMURILE,si este ca neamurile, nimic nu o impiedica sa fie ce isi doreste, nici Dumnezeu nu poate sa-i stea impotriva, El e oblogat de neprihanirea Lui, sa le respecte alegerea lor, Dumnezeu e finut, nu oblige pe nimeni sa faca cum vrea El, ci doar incearca sa ne miste inimile impietrite doar cu DRAGOSTEA LUI, daca nu reuseste cu DRAGOSTEA, altceva nu are ce sa faca celor care iL RESPUNG
Eu am citit pe undeva ca Domnul mai și pedepsește pe cine iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește. Ciudat, nu pare chiar finuț. 🙁
Dumnezeu ne explica totul in Hristos la cruce .Toata viata Sa ne demonstreaza ce inseamna nuiaua sau pedeapsa Domnului . ce inseamna sa ai libertate sa spui si nu Domnului .