Nădejdea şi bucuria lui Pavel (1 Tesaloniceni 2:17-20)

Studiul 6

Luni , 6 august 2012

 

În cele paisprezece versete de la 1 Tesaloniceni 2:17 până la 3:10, Pavel relatează evenimentele petrecute după despărţirea sa de credincioşii din Tesalonic. Tema prieteniei străbate ca un fir roşu întregul pasaj. Tesalonicenii nu sunt pentru Pavel nişte simpli enoriaşi, ci nişte prieteni adevăraţi. Acest pasaj pulsează de emoţie profundă.

1 Tesaloniceni 2

17. Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.
18. Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.
19. Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
20. Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.

1 Tesaloniceni 3

1. De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena
2. şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,
3. pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi.
4. Şi, când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.
5. Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.
6. Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
7. De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.
8. Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.
9. Cum putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?
10. Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.

Dorinţa lui Pavel este ca toate celelalte sfaturi şi critici pe care le va aduce bisericii (în 1 Tesaloniceni 4 şi 5) să fie citite în lumina iubirii şi grijii sale faţă de ei. El a câştigat acest drept de a sfătui biserica de acolo tocmai datorită acestei iubiri. Sfaturile sunt primite cel mai bine atunci când sunt date din dragoste.

1 Tesaloniceni 4

1. Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm, în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta.
2. Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
3. Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4. fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5. nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.
6. Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
8. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.
9. Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,
10. şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea.
11. Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.
12. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.
13. Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
14. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.
15. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
16. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
17. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
18. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

1 Tesaloniceni 5

1. Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.
2. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
3. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.
4. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
5. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
6. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.
7. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea.
8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.
9. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,
10. care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.
11. De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
12. Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc.
13. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.
14. Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
15. Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.
16. Bucuraţi-vă întotdeauna.
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
19. Nu stingeţi Duhul.
20. Nu dispreţuiţi prorociile.
21. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.
22. Feriţi-vă de orice se pare rău.
23. Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
24. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.
25. Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
26. Spuneţi sănătate tuturor fraţilor, cu o sărutare sfântă.
27. În Domnul, vă rog fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor.
28. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

2. Citeşte 1 Tesaloniceni 2:17-20. Ce idee transmisă de Pavel aici este foarte relevantă pentru noi astăzi?

Verbul despărţit din versetul 17 (tradus de obicei prin „a smulge” saua lua cu forţa”), provine dintr-un cuvânt care înseamnă „a rămâne orfan”. Când a fost nevoit să plece pe neaşteptate din Tesalonic, Pavel a suferit atât de mult, de parcă şi-ar fi pierdut părinţii. Dorinţa lui de a-i vizita era mare, pentru că tânjea de dorul lor. Cu toate că nu îi putea vedea personal, el îi păstra pe toţi în inimă. Pavel pune amânarea vizitei pe seama lui Satana, iar cuvintele pe care le foloseşte aici ne vorbesc despre realitatea marii lupte.

Dar Pavel nu îşi exprimă doar dorul după o legătură zilnică cu tesalonicenii, ci şi dorinţa aprinsă de a-i înfăţişa înaintea Domnului Isus la a doua Sa venire. Ei sunt confirmarea slujirii sale pentru Hristos, bucuria şi mândria sa! Dorinţa sa este ca, la încheierea istoriei, să existe o dovadă că lucrarea sa a produs o schimbare în viaţa altora.

Un alt gând pe care îl desprindem din acest pasaj este acela de a nu uita care ne sunt priorităţile. Existenţa noastră aici nu este decât „un abur (Iacov 4:14), dar are consecinţe veşnice. Prioritatea lui Pavel este veşnicia, atenţia lui se îndreaptă spre lucrurile care au o valoare şi o importanţă netrecătoare. În definitiv, dacă ne gândim mai bine la soarta finală a lumii noastre, ce altceva contează mai mult decât mântuirea celor pierduţi?

Ce influenţă ar trebui să aibă tot ce facem în viaţa aceasta asupra mântuirii celor pierduţi? Este frumos să discutăm despre acest ideal, dar ce putem face pentru a trăi în conformitate cu acest obiectiv?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO