duminică, 5 august 2012
0

Exemplul iudeilor (1 Tesaloniceni 2:13-16)

Studiul 6

Duminica , 5 august 2012

 

La prima vedere, 1 Tesaloniceni 2:13-16 pare să fie o deviere de la subiectele tratate în versetele anterioare (dorinţa lui Pavel de a-I fi plăcut lui Dumnezeu şi purtarea de grijă faţă de credincioşi). Versetul 13 continuă să vorbească despre reacţia tesalonicenilor faţă de apostoli şi faţă de Evanghelie.

1 Tesaloniceni 2

13. De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.
14. Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor.
15. Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor,
16. căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!

Începând cu versetul 14, Pavel revine la subiectul imitaţiei. Persecuţia din Tesalonic era asemănătoare cu persecuţia suferită de creştinii din Iudeea. Acolo, creştinii dintre iudei erau persecutaţi de iudei, iar în Tesalonic, creştinii (în majoritatea lor proveniţi dintre păgâni) erau persecutaţi de păgâni şi de iudei deopotrivă. Pavel arată aici că persecutarea creştinilor face parte din curentul general. Cei care Îl urmează pe Hristos vor întâmpina opoziţie şi chiar persecuţie.

1. Citeşte 1 Tesaloniceni 2:14-16. Ce mesaj ne transmite pasajul acesta  astăzi? Ce idee nu este susţinută aici?

Pavel arată aici care e părerea lui despre un anumit grup de iudei care  mergeau pe urmele lui din loc în loc, semănând discordia şi împotrivirea faţă de apostoli. Pasajele biblice asemănătoare cu acesta au fost crunt denaturate şi răstălmăcite pentru a „justifica” persecutarea poporului evreu. Dar acest tip de aplicaţie universală depăşeşte cu mult ideea pe care Pavel vrea să o exprime. El se referă în mod concret la autorităţile iudaice care colaboraseră cu romanii pentru a-L condamna la moarte pe Isus şi care au depus eforturi uriaşe pentru a pune piedici predicării Evangheliei. De altfel, Pavel pare să repete ceea ce a spus Isus despre cei care încercaseră să-L omoare (Matei 23:29-36).

Matei 23

29. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi
30. şi ziceţi: „Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.”
31. Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.
32. Voi, dar, umpleţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
34. De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;
35. ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.
36. Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.

Nu trebuie să uităm că Pavel însuşi era evreu. El nu îi denigrează pe evrei ca popor. Isus Însuşi era evreu. Primii ucenici erau evrei. Prima biserică creştină a fost formată din evrei. În ceea ce-l priveşte pe Pavel, orice evreu pe care-l întâlnea (Sila, Barnaba şi Timotei, de exemplu) era un potenţial prieten pentru veşnicie (vezi Romani 9:1-5; 11;1-12, 24-32).

Romani 9

1. Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,
2. că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4. Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5. patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Romani 11

1. Întreb, dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3. „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”?
4. Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5. Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6. Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7. Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8. după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”
9. Şi David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
10. Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”
11. Întreb, dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
12. dacă deci alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
24. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?
25. Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.
26. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.
27. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”
28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
29. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
30. După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum, prin neascultarea lor, aţi căpătat îndurare acum,
31. tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
32. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.

Orice om de pe pământ este un suflet „pentru care a murit Hristos” (Romani 14:15, 1 Corinteni 8:11). Prejudecăţile faţă de diferite categorii de oameni nu au ce căuta între cei care trăiesc la piciorul crucii.

Romani 14

15. Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!

1 Corinteni 8

11. Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele pentru care a murit Hristos!

Este uşor să îndreptăm degetul acuzator spre biserică şi să o învinuim de modul în care s-a purtat faţă de anumite categorii de oameni. Ce putem spune despre noi înşine? Ce prejudecăţi etnice nutrim în sufletul nostru?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO