O lucrare continuă
Studiul 13
Duminica , 24 iunie 2012
Este nevoie să subliniem încă o dată că mărturia şi evanghelizarea trebuie să continue atâta timp cât mai există oameni care caută mântuirea. Planul lui Dumnezeu este să-i salveze pe cât mai mulţi. Aceia care L-au primit deja pe Isus ca Mântuitor personal sunt chemaţi să colaboreze cu Dumnezeu în lucrarea de salvare a sufletelor. Indiferent cine suntem, unde ne aflăm şi în ce situaţie ne găsim, dacă inima noastră s-a întors la Hristos, dacă Îi suntem recunoscători din tot sufletul pentru ceea ce a făcut pentru noi şi pentru chemarea pe care ne-a adresat-o, vom avea mereu ocazii să dăm mărturie şi să slujim.
1. Despre ce anume din modul lui Isus de a fi şi a vorbi le-a povestit femeia de la fântâna lui Iacov cu atâta entuziasm consătenilor ei? Ce principii ale mărturiei putem desprinde de aici pentru lucrarea noastră de câştigare a sufletelor? Ioan 4:7-30
Ioan 4
7. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. 9. Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. – 10. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” 11. „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie? 12. Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?” 13. Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. 14. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.” 15. „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.” 16. „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. 17. Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 18. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19. „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc. 20. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21. „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei. 23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. 24. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” 25. „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” 26. Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” 27. Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?” 28. Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: 29. „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” 30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.Se pare că Isus a folosit o „formulă” simplă atunci când a stat de vorbă cu femeia din Samaria: (1) I-a captat atenţia: „Dă-Mi să beau” (vers. 7); (2) I-a câştigat interesul: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană? (vers. 9, 10); (3) A conştientizat-o de nevoia ei: „Doamne, dă-mi această apă” (vers. 15); (4) A convins-o de păcat: „Doamne, văd că eşti proroc” (vers. 19); (5) Rezultatul a fost acţiunea: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (vers. 29).
Nu este obligatoriu ca aceste cinci etape ale evanghelizării să aibă loc într-o singură ocazie, ca în cazul întâlnirii lui Isus cu femeia de la fântâna lui Iacov. Ele se pot desfăşura pe o perioadă mai lungă. Circumstanţele pot fi foarte diferite, dar principiile din acest pasaj pot fi aplicate într-o gamă largă de activităţi de câştigare a sufletelor.
Pe lângă aceasta, deşi discuţia porneşte de la apa de băut, ţinta lui Isus este aceea de a o determina pe femeie să îşi dorească Apa Vie. Când suntem chemaţi să îi ajutăm pe oamenii aflaţi în anumite situaţii şi să slujim nevoilor lor atât cât putem, să nu uităm niciodată că nevoia lor cea mai mare este să fie mântuiţi prin Isus.
Cât de des fructifici ocaziile de a da mărturie sau de a sluji? Ni se întâmplă să ne vedem de viaţa noastră şi să întâlnim oameni care, deşi intră în contact cu noi, nu ştiu ce credem, pentru ce cauză lucrăm şi nici ce speranţă avem? Ce putem face pentru a deveni martori mai eficienţi?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
