Omul lui Dumnezeu: ascultarea nu este opţională

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Exod 32; 1 Regi 13,1-34; Daniel 5,13-17; Luca 16,31; Ioan 15,24; 2 Timotei 4,3.

Sabat după-amiază

Text de memorizat: „Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1,20.21)

În săptămâna aceasta, vom studia unul dintre cele mai ciudate evenimente din Vechiul Testament. La prima vedere, descoperim un împărat renegat, un profet căruia i se cere să respecte anumite interdicţii cu privire la mâncare, un altar care se despică asemenea unui ou spart, iar apoi, mai tulburător, un profet bătrân şi mincinos şi un leu foarte periculos.

Evenimentele se desfăşoară în primii ani ai monarhiei divizate, un timp de tensiune politică şi religioasă. Sub conducerea lui Ieroboam şi cu binecuvântarea explicită a Domnului (1 Regi 11,29-39), cele zece seminţii ale lui Israel s-au despărţit de Roboam, fiul lui Solomon şi moştenitorul tronului împărăţiei davidice. Războiul pluteşte în atmosferă şi, în acest timp de insta bilitate şi de schimbare, Dumnezeu îl trimite pe profetul Său la împă ratul Ieroboam cu un mesaj cu privire la închinarea idolatră a Regatului de Nord, o închinare care se va dovedi a fi spre ruina regatului.

1 Regi 11

29. În vremea aceea, Ieroboam, ieşind din Ierusalim, a fost întâlnit pe drum de prorocul Ahia din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amândoi singuri pe câmp.

30. Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi

31. şi a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi! Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi rupe împărăţia din mâna lui Solomon şi-ţi voi da zece seminţii.

32. Dar el va avea o seminţie, din pricina robului Meu David şi din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate seminţiile lui Israel.

33. Şi aceasta, pentru că M-au părăsit şi s-au închinat înaintea Astarteii, zeiţa sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentru că n-au umblat în căile Mele ca să facă ce este drept înaintea Mea şi să păzească legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon.

34. Nu voi lua din mâna lui toată împărăţia, căci îl voi ţine domn în tot timpul vieţii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi legile Mele.

35. Dar voi lua împărăţia din mâna fiului său şi-ţi voi da zece seminţii din ea;

36. voi lăsa o seminţie fiului său, pentru ca robul Meu David să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea Numele Meu.

37. Pe tine te voi lua, şi vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul, vei fi împăratul lui Israel.

38. Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele şi dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi cu tine, îţi voi zidi o casă trainică, aşa cum am zidit lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel.

39. Voi smeri prin aceasta sămânţa lui David, dar nu pentru totdeauna.”

Dincolo de suprafaţa acestei povestiri cu privire la un profet fără nume se află problema importantă a ascultării şi seriozitatea cu care Dumnezeu tratează ascultarea noastră. Oricare ar fi întrebările fără răspuns, istoria aceasta arată că predicarea Evangheliei, dacă nu este urmată de ascultare, este dovadă că evanghelia aceea este falsă.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO