Depresia şi deznădejdea

Depresia este o boală des întâlnită în zilele noastre. În afară de tristeţe, în general, această afecţiune este însoţită şi de dezinteres faţă de lucrurile care înainte aduceau bucurie. Persoanele afectate de depresie se simt obosite şi fără putere, sunt cuprinse de un simţământ de inutilitate şi de deznădejde, au un somn agitat şi acuză diverse neplăceri fizice: pro bleme digestive, dureri de cap şi de spate.

Dacă nu este recunoscută şi tratată, depresia poate duce la sinucidere, o problemă care ameninţă toate grupurile de vârstă, dar, în unele zone, mai ales pe tinerii sub douăzeci şi patru de ani.

Există două mari tipuri de depresie. Primul apare ca o reacţie faţă de situaţii neplăcute din viaţă, cum ar fi decesul, boala, pierderea slujbei sau ruperea unei relaţii. Toţi putem trece la un moment dat printr-o astfel de depresie. Celălalt tip de depresie se datorează dezechilibrelor chimice din sistemul nervos central. Se transmite genetic şi este o boală la fel ca oricare alta. Trebuie să îi acceptăm pe cei care au astfel de probleme şi să nu îi criticăm sau să-i stigmatizăm.

1. Despre cine este vorba în următoarele pasaje biblice şi ce simptome a manifestat fiecare în parte?

Psalmul 42

1 Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; cînd mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte, cînd mi se zice fără încetare: ,,Unde este Dumnezeul tău?„
4 Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii în mine, cînd mă gîndesc cum mergeam înconjurat de mulţime, şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţămire ale unei mulţimi în sărbătoare.
5 Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăş Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.
6 Îmi este mîhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gîndesc, din ţara Iordanului, din Hermon, şi din muntele Miţear.
7 Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cîntam laudele Lui, şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9 De aceea, zic lui Dumnezu, Stînca mea: ,,Pentruce mă uiţi? Pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?„
10 Parcă mi se sfărîmă oasele cu sabia cînd mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: ,,Unde este Dumnezeul tău?„
11 Pentruce te mîhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea şi Dumnezeul meu.

1 Împăraţi 19

2 Izabela a trimes un sol la Ilie, să -i spună: ,,Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mîne, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.„
3 Ilie, cînd a văzut lucrul acesta, s’a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi -a lăsat slujitorul acolo.
4 El s’a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut subt un ienuper, şi dorea să moară, zicînd: ,,Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sînt mai bun decît părinţii mei.„
5 S’a culcat şi a adormit subt un ienuper. Şi iată, l -a atins un înger şi i -a zis: ,,Scoală-te şi mănîncă.„
6 El s’a uitat, şi la căpătîiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mîncat şi a băut, apoi s’a culcat din nou.
7 Îngerul Domnului a venit a doua oară, l -a atins, şi a zis: ,,Scoală-te şi mănîncă, fiindcă drumul pe care -l ai de făcut este prea lung pentru tine.„
8 El s’a sculat, a mîncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i -a dat -o mîncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pînă la muntele lui Dumnezeu, Horeb.
9 Şi acolo, Ilie a intrat într’o peşteră, şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvîntul Domnului i -a vorbit astfel: ,,Ce faci tu aici, Ilie?„
10 El a răspuns: ,,Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!„
11 Domnul i -a zis: ,,Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!„ Şi iată că Domnul a trecut pe lîngă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vînt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărîma stîncile. Domnul nu era în vîntul acela. Şi după vînt, a venit un cutremur de pămînt. Domnul nu era în cutremurul de pămînt.
12 Şi după cutremurul de pămînt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blînd şi supţire.
13 Cînd l -a auzit Ilie, şi -a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stătut la gura peşterii.
14 El a răspuns: ,,Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.„
15 Domnul i -a zis: ,,Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie pînă la Damasc; şi cînd vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.
16 Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău.
17 Şi se va întîmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, îl va omorî Elisei.
18 Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat.„

Şi marii eroi ai Vechiului Testament au trecut prin perioade în care viaţa lor a fost cuprinsă de norul întunecat al disperării. Psalmistul spune că a plâns câteva zile şi nopţi la rând. Ilie a vrut să se sinucidă, dar, neîndrăznind să-şi ia viaţa singur, I-a cerut Domnului să facă acest lucru (1 Împ. 19,4). În cuvintele noastre, am putea spune că Ilie se plângea că este singurul adventist care a rămas la principii!

Dumnezeu, plin de har ca întotdeauna, îi tratează cu multă blândeţe. Autorul psalmului primeşte îndemnul de a-şi pune speranţa în Dumnezeu (Ps. 42,11), iar rezultatul este o viaţă plină de laudă. Manifestându-se printr-un susur blând şi subţire, Dumnezeu îi aminteşte lui Ilie care este misiunea lui şi de la cine vine puterea. Atunci Ilie pleacă să-l caute pe Elisei şi, după ce-l găseşte şi-l cheamă, începe să-l instruiască pentru a duce mai departe misiunea.

Cu toţii ne confruntăm la un moment dat cu depresia. Deşi nu o putem evita, totuşi, prin luarea unor decizii bune, putem să evităm situaţiile care ne-ar duce la depresie. Ce fel de decizii ai luat şi unde te vor duce ele?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO