În Biblie, sensul cel mai profund şi absolut al calităţii de „a fi bun” este atribuit doar lui Dumnezeu. Astfel, deşi cuvântul „bun” este folosit liber, în multe circumstanţe, deşi există oameni buni şi oameni răi (Mat. 5,45), deşi creştinii pot să facă fapte bune (Efes. 2,10), deşi Dumnezeu a declarat că toate cele pe care le crease era foarte „bune” (Gen. 1,31), Isus afirmă că doar Dumnezeu este „bun” (Marcu 10,18). Doar bunătatea lui Dumnezeu este absolută. Toate celelalte sunt grade de bunătate, măsurate în raport cu acest standard absolut.

Matei 5

45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Efeseni 2

10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Geneza 1

31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Marcu 10

18 „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

1. Ce ne spun următoarele texte cu privire la modul în care poate fi descoperită bunătatea lui Dumnezeu în viaţa noastră? Exod 33,19; Ps.25,8; 86,5; 107,21; Naum 1,7; Rom. 8,28.

Exodul 33

19 Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!”

Psalmi 25

8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

Psalmi 86

5 Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.

Psalmi 107

21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Naum 1

7 Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.

Romani 8

28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

Dumnezeu nu doar ne spune că El este bun, ci ne şi descoperă acest lucru prin „facerea de bine” faţă de noi, în diferite feluri.

Putem să vedem bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu în creaţie. Chiar şi într-o lume căzută, unde există suferinţă, boală şi dezastre naturale, bunătatea lui Dumnezeu încă se descoperă în natură.

Să ne gândim la relaţiile dintre oameni, la iubirea, preocuparea şi grija faţă de ceilalţi. Noi suntem capabili de aceste atitudini minunate şi bune doar pentru că Dumnezeu ne-a creat cu acest potenţial şi a făcut acest lucru pentru că El este bun.

Sexualitatea umană, chiar dacă a fost pervertită în moduri oribile şi de neimaginat, în esenţa ei, ea ne descoperă bunătatea lui Dumnezeu şi dragostea Sa pentru fiinţele omeneşti.

2. Care este cea mai mare manifestare a bunătăţii, cea mai mare „facere de bine” a lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc? Ioan 14,9; Evr. 1,2.3.

Ioan 14

9 Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”?

Evrei 1

2 la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.
3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

Care sunt căile prin care tu însuţi ai ajuns să înţelegi bunătatea lui Dumnezeu? În ciuda încercărilor prin care ai trecut, cum ai ajuns să cunoşti personal „facerea de bine” din partea Domnului nostru? Cum poate să se reflecte bunătatea lui Dumnezeu în viaţa ta? Împărtăşeşte-ţi răspunsul în cadrul grupei, la Şcoala de Sabat.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO