Toţi au păcătuit
3. Citeşte Romani 3,12-20. Cum vezi manifestată realitatea acestor cuvinte pretutindeni în jurul nostru? Cum o vezi manifestată în viaţa ta?
Romani 3
12 Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;
14 gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
15 au picioarele grabnice să verse sânge;
16 prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17 nu cunosc calea păcii;
18 frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
19 Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
Una dintre realităţile triste ale vieţii este aceea că există unii oameni foarte talentaţi, fermecători, harismatici, oameni deosebit de înzestraţi şi de inteligenţi, pe care adesea îi etichetăm drept „buni” şi care, de fapt, sunt corupţi până în adâncul inimii. Ca şi cuvântul dragoste, cuvântul bun poate fi folosit în mod atât de pripit şi cu atâta uşurătate, fără să aibă vreo acoperire în realitate, încât îşi pierde adevărata semnificaţie. Atunci când păstrăm în minte imaginea bunătăţii lui Dumnezeu, putem să înţelegem mult mai bine ce este şi ce ar trebui să fie, la modul ideal, bunătatea omenească, manifestată prin facerea de bine.
4. Foarte adesea, auzim oameni care nu sunt creştini spunând că ei nu înţeleg toată această teorie creştină cu privire la faptul că noi avem o natură păcătoasă. La urma urmei, nu există atâţia oameni care fac lucruri bune, care manifestă bunătate, altruism şi iubire necondiţionată? Nu am întâlnit toţi oameni de felul acesta? Cum ai răspunde acestui argument?
Cu ani în urmă, scriitoril rus Feodor Dostoievski a scris o carte despre timpul pe care l-a petrecut într-o tabără de deţinuţi din Siberia, unde erau închişi unii dintre cei mai răi criminali ai Rusiei. Printre deţinuţi erau şi cei care comiseseră unele dintre cele mai odioase şi mai respingătoare crime imaginabile. Cu toate acestea, Dostoievski a scris despre faptul că, uneori, oamenii aceştia erau capabili de unele dintre cele mai frumoase acte de bunătate şi de amabilitate. Ideea este aceea că până şi cei mai răi oameni pot face fapte bune. În acelaşi timp, cine nu a întâlnit oameni cu adevărat buni care, aflaţi sub presiunea anumitor împrejurări, au ajuns să facă lucruri destul de rele?
Dar în ceea ce te priveşte? Eşti capabil să faci fapte de mare bunătate şi iubire? Nu ţi se întâmplă, uneori, să faci şi fapte surprinzător de rele, pline de cruzime? Ce-ţi spun răspunsurile pe care le-ai dat despre tine şi despre nevoia ta de Isus?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
