O biserică misionară

3. Ce solie specială trebuie să proclame poporul lui Dumnezeu în vremea sfârşitului? Apoc. 14,6-12. Cum înţelegi tu această solie? Redă-o în cuvintele tale.

Apocalipsa, 14
6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.
7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”
8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!
12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

________________________________________________________________________________________________

Pasajul în care se găsesc soliile celor trei îngeri se află într-un context care vorbeşte clar despre vremea sfârşitului. El este precedat de tabloul „celui dintâi rod” (v. 4) dintre cei răscumpăraţi şi este urmat de tabloul „secerişului” (v. 15) celor mântuiţi. Este important de ştiut care este semnificaţia acestor solii, dar trebuie să înţelegem mai întâi cine sunt aceşti trei „îngeri” care duc „o Evanghelie veşnică” (v. 6). În profeţie, cuvântul înger este simbolul mesagerilor umani, al conducătorilor şi membrilor bisericii, după cum subliniază şi Ellen G. White: „Ei sunt reprezentaţi zburând prin mijlocul cerului, proclamând o solie de avertizare pentru lume şi având o misiune specială pentru oamenii care trăiesc în ultimele zile ale istoriei acestui pământ. Nimeni nu aude glasul acestor îngeri, deoarece ei sunt un simbol al poporului lui Dumnezeu, care lucrează în armonie cu cerul. Bărbaţi şi femei, iluminaţi de Duhul lui Dumnezeu, sunt sfinţiţi prin adevăr şi proclamă cele trei solii în ordinea lor.” – Schiţe din viaţa mea, pag. 429

La fel ca şi în „marea trimitere”, la începutul acestor trei solii îngereşti descoperim că este readusă în prim-plan provocarea de a duce Evanghelia la orice om de pe pământ. Însă, marea primejdie cu care ne confruntăm, îndeosebi pe măsură ce timpul pe care îl petrecem aici se lungeşte, este trecerea de la misiune la menţinere. Este uşor să pierdem din vedere misiunea de a da mărturie lumii şi să ajungem să ne concentrăm atenţia mai mult asupra protejării şi susţinerii instituţiilor noastre. Dacă ni se întâmplă astfel individual sau la nivel de biserică sau instituţii, atunci am uitat care este raţiunea pentru care existăm.

Gândeşte-te la pericolul de a ajunge să ne concentrăm atenţia asupra autoconservării, şi nu asupra misiunii. Cum se ajunge aici? De unde ştim când am ajuns în starea aceasta şi ce putem face pentru a o evita?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO