Binele contra răului: partea 2
Apocalipsa 12,7-12 este un interludiu în succesiunea prezentării, acest pasaj vorbind despre căderea lui Satana din cer şi despre faptul că el a fost aruncat pe pământ. Astfel, ni se oferă câteva imagini de la începuturile marii lupte, care şi-a avut originile într-o altă parte a Universului. Trecerea aceasta continuă, de la cer la pământ şi invers, ar trebui să ne ajute să înţelegem ce impact puternic au evenimentele dintr-un loc asupra celor din cealălalt loc. Cu adevărat, ne aflăm în mijlocul unui război cosmic!
3. Apocalipsa 12,13-17 preia firul relatării de la versetul 6 şi descrie, în termeni simbolici, persecutarea bisericii creştine, mai întâi de către Imperiul Roman, iar apoi, mai târziu, de către Biserica Romană apostată.
În aceste versete, un râu de apă este trimis împotriva poporului lui Dumnezeu – un simbol al armatelor persecutoare (Ier. 46,7.8; 47,2; Dan. 9,26). În contrast cu acesta, în Apocalipsa 12,16, pământul este descris ca ajutând biserica persecutată. În anul 1620, primii peregrini, fugind de persecuţia religioasă din Europa, au sosit pe continentul american. Pe acest continent nou-descoperit, ei au găsit un adăpost sigur, unde armatele persecutoare ale puterilor europene nu-i puteau ajunge. Astfel, în mod simbolic, noul continent, America, a înghiţit „râul” armatelor persecutoare.
În Apocalipsa 12,17, ne aflăm în timpul perioadei de 1260 de ani (care s-a încheiat la sfârşitul secolului al XIX-lea). Satana, văzând că nu a reuşit să distrugă poporul credincios al lui Dumnezeu, este mânios pe un anumit grup de oameni, numit „rămăşiţa urmaşilor ei” (NKJV) sau „rămăşiţa seminţei ei” (KJV, Cornilescu).
4. Citeşte cu atenţie Apocalipsa 12,17. Care este primul semn de identificare a acestei rămăşiţe speciale? Cum ne ajută textele următoare să înţelegem ce înseamnă „poruncile lui Dumnezeu”? Mat. 24,20; Rom. 3,31, Efes. 6,1; Iacov 2,9-11; 1 Ioan 3,4.
Ar fi putut să ne explice Dumnezeu mai simplu decât atât? Această rămăşiţă din timpul sfârşitului va fi identificată, în primul rând, prin faptul că păzeşte poruncile lui Dumnezeu, toate poruncile, inclusiv Sabatul zilei a şaptea.
Cât de convins eşti, în cugetul tău, cu privire la chemarea lui Dumnezeu de a păzi poruncile Lui? Cum putem fi siguri că Domnul ne porunceşte să le păzim? Cum răspunzi argumentelor aduse împotriva păzirii poruncilor, în special a Sabatului?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
