Un gând de încheiere
Pentru studiu suplimentar: Ellen G. White, Viața lui Iisus, ed. 2015, pp. 576–579 (669–672), pasajele în care autoarea vorbește despre Duhul Sfânt; Evanghelizare, ed. 2008, pp. 486–488 (613–617).
„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: «Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului»” (Matei 28:18-20). El le-a poruncit să-i boteze pe ucenici în Numele (gr. onoma), la singular, Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt (n.tr. – în limba română, „nume” are aceeaşi formă la singular şi plural). Aceasta este o dovadă și mai convingătoare despre natura triunică a Dumnezeului nostru unic (vezi Deuteronomul 6:4: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn”). Nimeni nu se îndoiește de faptul că Tatăl și Fiul sunt persoane. Atunci de ce s-ar îndoi de faptul că Duhul Sfânt este o persoană? Potrivit Bibliei, noi ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, care lucrează în noi și prin noi. Iar mângâierea sufletească este și mai mare când știm că El este o Persoană, la fel ca Tatăl și Fiul. Da, este dificil de înțeles. Dar cu ce ne deranjează? Dacă nu putem înțelege sub fiecare aspect un lucru elementar precum lumina sau vântul, ce pretenții avem să înțelegem natura Duhului Sfânt?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO