Dilema

Citeşte următoarele texte din Iov. Ce problemă încearcă Iov să-şi explice? Ce întrebare nu pune el?

Iov 6:4-8
4. Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groaza Domnului bagă fiori în mine!
5. Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?
6. Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
7. Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
8. O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

Iov 9:1-12.
1. Iov a luat cuvântul şi a zis:
2. „Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3. Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4. A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5. El mută deodată munţii şi-i răstoarnă în mânia Sa.
6. Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.
7. Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui.
8. Numai El întinde cerurile şi umblă pe înălţimile mării.
9. El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
10. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
11. Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, Se duce şi nu-L zăresc.
12. Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”

După cum am menţionat, cartea lui Iov nu încearcă să răspundă la întrebarea dacă Dumnezeu există, ci de ce trecea Iov prin aceste încercări. Şi, dacă ne gândim prin câte a trecut bietul om, întrebarea lui ni se pare justificată, mai ales că era credincios.

Dacă i s-ar întâmpla o nenorocire unui ateu, de pildă, pentru el răspunsul ar fi relativ simplu de găsit: de vreme ce trăim într-o lume lipsită de sens şi dominată de hazard şi de vreme ce suntem prinşi la mijloc în confruntarea dintre forţele brute şi impasibile ale naturii, se înţelege de la sine că se poate să cădem uneori victime ale unor întâmplări aberante. Şi cum ar putea fi altfel, dacă nu aberante? Dacă existenţa însăşi este lipsită de sens, atunci şi nenorocirile care o însoţesc sunt lipsite de sens.

Pentru cei care pornesc de la premisa că Dumnezeu nu există, sigur că răspunsul acesta este plauzibil (deşi pe unii îi nemulţumeşte şi îi deprimă). Dar cei ca Iov, care cred în Dumnezeu, ajung într-o adevărată dilemă.

Citeşte Iov 10:8-12. Ce întrebări mai directe puse de Iov aici ne ajută să-i înţelegem mai bine dilema?

Iov 10:8-12
8. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti!
9. Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
10. Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza?
11. M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;
12. mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Da, întrebarea la care Iov caută răspuns este întrebarea la care credincioşii, în general, caută răspuns: Dacă Dumnezeu există, dacă El este bun şi iubitor, de ce trebuie să sufăr? De ce chiar şi oamenii buni, ca Iov, suferă dezastre şi nenorociri din care nu s-ar vedea că ar ieşi vreun lucru bun? Dacă universul n-ar avea un Dumnezeu, răspunsul ar fi că aşa este viaţa în acest cosmos strict material, în care fiinţele umane nu sunt decât produsul secundar accidental al atomilor şi moleculelor.

Dar Iov ştia că lucrurile stau altfel. De aici şi dilema sa!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO