„Fericiţi până la adânci bătrâneţi”?
Poveştile pentru copii se termină de obicei cu expresia: „Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.” În unele limbi, ea a devenit aproape un clişeu. Ideea este că, în final, eroul şi, eventual, proaspăta lui soţie triumfă, în pofida marilor dificultăţi cu care s-au confruntat – răpirea prinţesei, ameninţarea unui lup sau a unui împărat rău.
Şi cartea lui Iov se încheie la fel, la prima vedere. Dacă ne gândim totuşi prin câte nenorociri şi suferinţe trece personajul principal, conchidem că ea se încheie într-o notă doar relativ pozitivă.
Citeşte Iov 42:10-17. Cum a fost ultima parte a vieţii lui Iov?
Iov 42:10-17
10. Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
11. Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.
12. În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe.
13. A avut şapte fii şi trei fete;
14. celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheţia şi celei de-a treia Cheren-Hapuc.
15. În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
16. Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.
17. Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.
Dacă le-am cere oamenilor să numească o carte biblică cu un deznodământ bun pentru personajul principal, în mod sigur mulţi ar da ca exemplu cartea lui Iov. Şi pe bună dreptate! Priveşte numai cât de bogat ajunge Iov! Rudele şi prietenii, care nu i-au fost aproape în încercări (cu excepţia lui Elifaz, Bildad, Tofar, Elihu şi soţia), vin la el şi îl consolează. Chiar sunt generoşi şi îi oferă bani. La final, Iov ajunge să aibă, din punct de vedere material, dublu faţă de cât avea la început (compară Iov 42:12 cu Iov 1:3). Are şi alţi zece copii, şapte băieţi şi trei fete, în locul celor şapte băieţi şi trei fete care iau murit (vezi Iov 1:2,18,19), şi în toată ţara nu erau „femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov” (Iov 42:15), lucru nemenţionat despre primele. Iar el, care fusese convins că se afla la un pas de moarte, a mai trăit alţi o sută patruzeci de ani! „Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile” (Iov 42:17). În ebraică, expresia „sătul de zile” este folosită în dreptul lui Avraam (Geneza 25:8), Isaac (Geneza 35:29) şi David (1 Cronici 29:28) şi transmite ideea că persoana în cauză se bucura de o situaţie bună şi fericită în preajma unui eveniment absolut nefericit: moartea.
Tuturor ne plac finalurile fericite, nu-i aşa? Ce istorii de viaţă cu final fericit cunoşti? Ce lecţii putem învăţa din ele? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
