Generația Ninive

Citeşte Iona 3. Care este aici mesajul principal, gândindu-ne la misiune şi la activităţile desfăşurate în afara zidurilor bisericii?

Iona 3
1. Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel:
2. „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”
3. Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.
4. Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”
5. Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.
6. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă.
7. Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc!
8. Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!
9. Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”
10. Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.

În Iona 3:1,2, ies în evidenţă două verbe. Primul dintre ele este „du-te”. Dumnezeu îl trimite pe Iona la Ninive a doua oară. El nu Se resemnează şi le oferă o a doua şansă celor care au eşuat. De asemenea, acest verb ne trimite cu gândul la concepţia misionară nou-testamentară, potrivit căreia avem datoria să mergem la oameni, nu să aşteptăm ca oamenii să vină la noi.

Al doilea verb important este „vesteşte”. Vestirea a fost dintotdeauna importantă în Biblie. Ea a rămas până astăzi cea mai eficientă metodă de răspândire a Evangheliei. Dumnezeu a insistat ca Iona să vestească mesajul pe care avea să i-l dea. Şi noi suntem datori să vestim exact mesajul Său, nu versiunea noastră, ajustată, modificată sau scurtată.

Care a fost conţinutul mesajului pe care i l-a dat Dumnezeu lui Iona?

Iona 3:1-4
1. Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel:
2. „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”
3. Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.
4. Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”

Mesajul lui Dumnezeu constă, în general, din ameninţare şi făgăduinţă, judecată şi Evanghelie. Judecata a fost aspră pentru locuitorii din Ninive, totuşi a fost însoţită de o făgăduinţă a speranţei, a eliberării, a izbăvirii (trebuie să fi existat o promisiune din moment ce oamenii au luat seama la mesaj şi au fost salvaţi).

În acelaşi fel, deşi are în centru „o Evanghelie veşnică”, pasajul din Apocalipsa 14:6-12 atrage atenţia şi asupra judecăţii. Evanghelia şi judecata merg astfel mână în mână: Evanghelia ne arată cum putem evita condamnarea meritată pe care am primi-o cu toţii în urma judecăţii.

Apocalipsa 14:6-12
6. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.
7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”
8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!
12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

Dacă nu conţine aceste elemente, predicarea Evangheliei nu este pe deplin eficientă. „Corectitudinea politică” are ca efect diluarea acestor puternice elemente şi atenuarea deosebirilor dintre religii sau chiar dintre confesiunile creştine şi, prin urmare, este riscantă. E adevărat că, în misiune, avem nevoie să adaptăm prezentarea în funcţie de oamenii la care vrem să ajungem (contextualizare), dar aceasta nu trebuie să fie în detrimentul mesajului pe care Dumnezeu ni l-a dat să-l vestim.

Dumnezeu ne-a dăruit făgăduinţe minunate, dar şi avertizări aspre. Ce ar trebui să învăţăm din această relatare despre condiţionalitatea lor? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO