„Ana s-a rugat şi a zis: «Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău.»”

(1 Samuel 2:1)

Perioada judecătorilor a fost o perioadă de haos în istoria sacră. Poporul ales săvârşeşte fapte care nu Îi plac Domnului, El îi „vinde” în mâinile asupritorilor, poporul strigă la Dumnezeu, iar Domnul le ridică un eliberator care aduce pacea în ţară. Apoi, situaţia se repetă.

Debora, judecătoare în Israel, iese în evidenţă pentru că le inspiră încredere bărbaţilor din jurul ei. Ea şi Iael sunt două eroine într-o vreme în care bărbaţii erau şovăielnici şi lipsiţi de credinţă şi aveau nevoie de încurajare. O altă subtemă recurentă a marii lupte se regăseşte şi în istoria lui Ghedeon, când poporul lui Dumnezeu ajunge într-o mare strâmtorare.

Samson a fost printre ultimii judecători. După el, poporul s-a afundat în anarhie şi disperare. El a fost un erou fără voie, fiind mai interesat să cucerească femei decât să-L urmeze pe Dumnezeu şi reflectând astfel atitudinea generală a conaţionalilor săi, de interes mai mare faţă de închinarea la idoli decât faţă de slujirea care se cuvenea să-I fie adusă lui Dumnezeu.

Samuel îi aduce naţiunii speranţă. Sub conducerea lui, a fost stabilită o nouă formă de guvernământ, monarhia, iar printre ultimele sale acte s-a numărat ungerea lui David ca împărat.