Am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.
Matei 25:35,36
Ascultă ediția audio aici.
În timp ce lumea are nevoie de compasiune, în timp ce are nevoie de rugăciunile și asistența poporului lui Dumnezeu, în timp ce are nevoie să-L vadă pe Hristos în viața urmașilor Săi, poporul lui Dumnezeu are la rândul lui nevoie de ocazii în care să-și manifeste mila, să își vadă rodind rugăciunile și să își dezvolte un caracter după modelul divin. Pentru a ne da aceste ocazii, Dumnezeu a pus în mijlocul nostru săraci, năpăstuiți, bolnavi și suferinzi. Ei formează moștenirea lui Hristos pentru biserica Sa și trebuie avut grijă de ei așa cum ar fi avut grijă Isus Însuși. În felul acesta Dumnezeu îndepărtează rugina și purifică aurul, oferindu-ne cultivarea inimii și a caracterului de care avem nevoie.
Domnul ar putea duce mai departe lucrarea Sa fără cooperarea noastră. El nu este dependent de noi în ce privește banii, timpul sau activitatea noastră. Dar biserica este foarte prețioasă înaintea Sa. Este caseta Sa cu bijuterii, staulul care Îi adăpostește turma, pe care tânjește să o vadă fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. O dorește cu o iubire nespusă. Iată de ce ne-a dat ocazii să lucrăm pentru El și acceptă lucrarea noastră ca dovadă de iubire și loialitate. Punând între noi săraci și suferinzi, Domnul ne testează ca să se vadă ce se află în inima noastră. (…) Cultivarea minții și a inimii noastre se realizează mult mai ușor atunci când simțim o compasiune atât de mare pentru ceilalți, încât le împărtășim din beneficiile și privilegiile noastre pentru a le ușura nevoile. (…)
Faptele bune presupun sacrificiu din partea noastră, dar prin intermediul acestuia ne asigurăm disciplina. Aceste obligații ne aduc în conflict cu simțămintele și tendințele naturale, iar când ne achităm de obligații câștigăm victorie după victorie asupra trăsăturilor inacceptabile din caracterul nostru. Lumea va fi convinsă nu atât de mult prin ceea ce biserica susține de la amvon, ci prin ceea ce trăiește. Predicatorul prezintă teoria Evangheliei, iar evlavia practică a bisericii demonstrează puterea acesteia.
Ce n-ar trebui să considere părinţii că este păcat?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.Răspunsul se află la pagina 398 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024, capitolul Crăciunul.
Ascultă ediția audio aici.
