[marți, 5 martie] Istoria și pocăința

 

 

3. Citește Psalmul 106. Ce evenimente istorice te impresionează aici și ce lecții poți învăța?

 

Psalmul 106

„1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine şi dă-i ajutorul Tău,
5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6 Noi am păcătuit, ca şi părinţii noştri, am săvârşit nelegiuirea, am făcut rău.
7 Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale şi au fost neascultători la mare, la Marea Roşie.
8 Dar El i-a scăpat din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9 A mustrat Marea Roşie, şi ea s-a uscat, şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.
10 I-a scăpat din mâna celui ce-i ura şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
11 Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei.
12 Atunci, ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui.
13 Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14 Ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15 El le-a dat ce cereau, dar a trimis o molimă printre ei.
16 În tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, sfântul Domnului.
17 Atunci s-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan, şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram.
18 Focul le-a aprins ceata şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19 Au făcut un viţel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat
20 şi au schimbat Slava lor pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.
21 Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la Marea Roşie.
23 Şi El a vorbit să-i nimicească, dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.
24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în Cuvântul Domnului,
25 ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Lui.
26 Atunci, El a ridicat mâna şi a jurat că-i va face să cadă în pustie,
27 că le va doborî sămânţa printre neamuri şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28 Ei s-au alipit de Baal-Peor, şi au mâncat vite jertfite morţilor.
29 Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30 Dar Fineas s-a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire din neam în neam, pe vecie.
32 Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34 Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească.
35 Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor,
36 au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38 au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39 S-au spurcat prin faptele lor, s-au desfrânat prin faptele lor.
40 Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Lui.
41 I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
42 vrăjmaşii lor i-au asuprit şi au fost smeriţi sub puterea lor.
43 El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44 Dar El le-a văzut strâmtorarea când le-a auzit strigătele.
45 Şi-a adus aminte de legământul Său şi a avut milă de ei după bunătatea Lui cea mare:
46 a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce-i ţineau prinşi de război.
47 Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt şi să ne fălim  cu lauda Ta!
48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: „Amin! Lăudaţi pe Domnul!””

 

Și Psalmul 106 evocă evenimente majore din istoria lui Israel, inclusiv exodul, rătăcirea în pustiu și viața în Canaan. Accentuează păcatele atroce ale înaintașilor, care au atins punctul culminant în generația care a fost dusă în exil. Prin urmare, psalmul a fost scris, aproape cu siguranță, atunci când Israel se afla în Babilon sau după ce se întorsese în țară, iar psalmistul, inspirat de Duhul Sfânt, a povestit aceste evenimente istorice și lecțiile pe care poporul ar fi trebuit să le învețe din ele.

 

La fel ca ceilalți, și acest psalm face trimitere la credincioșia lui Dumnezeu față de legământul harului Său, prin care Și-a salvat poporul în trecut (106:45). Exprimă speranța că Dumnezeu Își va manifesta iarăși bunătatea față de poporul Său pocăit și îl va aduna dintre popoarele păgâne (106:47). Apelul pentru izbăvirea prezentă nu este doar o dorință, ci o rugăciune a credinței bazată pe certitudinea categorică privind izbăvirile divine trecute (106:1-3) și pe caracterul neschimbat al credincioșiei lui Dumnezeu față de legământul și poporul Său.

 

Rememorarea din Psalmul 106 a eșecurilor din istoria lui Israel este parte din mărturisirea păcatelor de către popor și din recunoașterea faptului că generația prezentă nu este mai bună decât cele trecute. Aceasta recunoaște că este și mai rea decât strămoșii ei pentru că ea cunoaște consecințele nelegiuirilor înaintașilor și modul în care Dumnezeu Și-a dovedit răbdarea și harul în cadrul salvării lor, chiar dacă umblaseră intenționat pe căi rele. Dacă lucrul acesta era valabil în dreptul lor, gândește-te cât de valabil este astăzi în dreptul nostru, care avem revelația caracterului lui Dumnezeu și a harului Său mântuitor manifestat prin Domnul Isus!

 

Vestea bună din Psalmul 106 este că dragostea statornică a lui Dumnezeu este întotdeauna mai puternică decât păcatele oamenilor (106:8-10,30,43-46). Rolul esențial al lui Moise și al lui Fineas în potolirea mâniei lui Dumnezeu indică importanța mijlocirii Domnului Hristos în favoarea credincioșilor. Numai experimentarea personală a harului lui Dumnezeu poate transforma o istorie trecută în istoria noastră.

 

„Au uitat curând lucrările Lui și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui” (106:13). De ce facem și noi atât de ușor acest lucru?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO