[marți, 3 mai] Avram și Lot

 

 

3. Ce învățăm din Geneza 13:1-18 despre cât de important este caracterul?

 

Geneza 13:1-18

„Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi, el, nevastă-sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. 2 Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur. 3 Din ţara de la miazăzi s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai, 4 în locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului. 5 Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. 6 Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau aşa de mari încât nu puteau să locuiască împreună. 7 S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi fereziţii locuiau atunci în ţară. 8 Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. 9 Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” 10 Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. 11 Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. 12 Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma. 13 Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului. 14 Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; 15 căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie şi seminţei tale în veac. 16 Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată. 17 Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da.” 18 Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului”.

 

Avram se întoarce de unde a plecat, ca și când voiajul lui în Egipt a fost doar un ocol nefericit. Relația lui Dumnezeu cu Avram se reia de acolo de unde se oprise la primul lui drum în Țara Promisă. Prima oprire a lui Avram este la Betel (Geneza 13:3), la fel ca în primul lui drum în țară (Geneza 12:3-6). Avram s-a pocăit și și-a venit în fire: a redevenit Avram, omul credinței.

 

Reconectarea lui Avram cu Dumnezeu se vede deja în relaționarea lui cu oamenii, în modul în care abordează problemele cu Lot, nepotul său, în ce privește folosirea terenurilor din zonă. Astfel, Avram este cel care propune un tratat de pace și îi permite lui Lot să aleagă primul (Geneza 13:9,10) – un act de generozitate, de mărinimie, care arată ce fel de om era Avram.

 

Faptul că Lot își alege partea cea mai bună și mai ușor de lucrat, câmpia cel mai bine udată (Geneza 13:10,11), fără să-i pese câtuși de puțin de răutatea viitorilor lui vecini (Geneza 13:13), dezvăluie ceva despre lăcomia și caracterul lui. Expresia „și-a ales” ne reamintește de antediluvienii care au ales și ei ce și-au dorit (vezi Geneza 6:2).

 

În schimb, mutarea lui Avram a fost un act de credință. Nu el a ales țara, ci aceasta i-a fost dată de Dumnezeu prin har. Spre deosebire de Lot, Avram s-a uitat la țară și a cercetat-o cu privirea doar la porunca lui Dumnezeu (Geneza 13:14). Dumnezeu îi vorbește iarăși lui Avram doar după ce acesta se desparte de Lot (Geneza 13:14). De fapt, aceasta este prima ocazie consemnată când Dumnezeu îi vorbește lui Avram de la plecarea din Ur: „Ridică-ți ochii și, din locul în care ești, privește spre miazănoapte și spre miazăzi, spre răsărit și spre apus; căci toată țara pe care o vezi ți-o dau ție și seminței tale în veac” (Geneza 13:14,15). Apoi, Dumnezeu îl invită pe Avram să străbată „țara în lung și în lat”, ca un act de intrare în posesie, „căci ție ți-o voi da” (Geneza 13:17).

 

Deci Domnul lămurește foarte bine faptul că El, Dumnezeu, este Cel care îi dă țara lui Avram. Este un dar, un dar din har, pe care Avram trebuie să și-l însușească prin credință, o credință care duce la ascultare. Doar Dumnezeu va împlini tot ce i-a promis lui Avram aici (vezi Geneza 13:14-17).

 

Ce gest de bunătate și generozitate ai putea să faci – azi sau mâine – pentru o persoană care probabil nu îți acordă respectul cuvenit?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO