[joi, 5 mai] Zecimea oferită lui Melhisedec

 

 

5. Cine era Melhisedec? De ce Avram și-a dat zecimea acestui preot care apare din senin?

 

Geneza 14:18-24

„18 Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin – el era preot al Dumnezeului Celui Preaînalt. 19 Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului! 20 Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. 21 Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.” 22 Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, 23 şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: ‘Am îmbogăţit pe Avram’. Nimic pentru mine, 24 afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine: Aner, Eşcol şi Mamre; ei pot să-şi ia partea lor!”

 

Evrei 7:1-10

„În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, 2 care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi şi „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”; 3 fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. 4 Vedeţi bine dar cât de mare a fost el dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5 Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. 6 Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele. 7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori, pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu. 9 Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; 10 căci era încă în coapsele strămoşului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam”.

 

Apariția neașteptată a misteriosului Melhisedec nu este de neînțeles. După ce a primit mulțumirile din partea regilor canaaniți, acum Avram este cel care îi mulțumește acestui preot, o recunoștință manifestată prin zecimea pe care i-a oferit-o. Melhisedec venea din cetatea Salem, care înseamnă „pace”, un mesaj nimerit după tulburarea produsă de război. Unul dintre componentele numelui lui Melhisedec, tsedek, „dreptate”, apare în contrast cu numele regelui Sodomei, Bera („în rău”, „în răutate”), și al Gomorei, Birșa („în nelegiuire”), acestea fiind probabil porecle provenite din comportamentul lor (Geneza 14:2).

 

Melhisedec apare după răsturnarea situației de violență și răutate, reprezentate de ceilalți regi canaaniți. Acest pasaj mai conține și prima menționare în Biblie a cuvântului „preot” (Geneza 14:18). Asocierea lui Melhisedec cu Dumnezeul cel Preaînalt (Geneza 14:18), pe care Avram Îl invocă drept propriul lui Dumnezeu (Geneza 14:22), arată clar că Avram l-a considerat pe Melhisedec preot al Dumnezeului pe care el Îl slujea. Totuși, Melhisedec nu trebuie identificat cu Hristos. El era reprezentantul lui Dumnezeu printre oamenii din acea vreme (vezi Comentariile lui Ellen G. White, Comentariul Biblic Adventist, vol. 1, pp. 1092, 1093). Melhisedec oficiază, într-adevăr, ca un preot și îl servește pe Avram cu „pâine și vin”, o asociere din care deseori se subînțelege utilizarea mustului – suc de struguri proaspăt stors (Deuteronomul 7:13; 2 Cronici 31:5) – și care reapare în contextul oferirii zecimii (Deuteronomul 14:23). În plus, el îl binecuvântează pe Avram (Geneza 14:19).

 

Pe de altă parte, Avram „i-a dat zeciuială din toate” (Geneza 14:20) ca răspuns față de Dumnezeul Creator, „Ziditorul cerului și al pământului” (Geneza 14:19). Acest titlu face trimitere la începutul pasajului despre crearea lumii (Geneza 1:1), unde expresia „cerurile și pământul” înseamnă totalitate, toate, tot. Ca atare, zecimea este înțeleasă ca o expresie a recunoștinței față de Creator, care deține toate lucrurile (Evrei 7:2-6; compară cu Geneza 28:22). În mod paradoxal, închinătorul vede zecimea nu ca pe un dar făcut lui Dumnezeu, ci ca pe un dar de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne dă totul, de fapt.

 

De ce actul înapoierii zecimii este un indicator puternic al credinței, precum și un act care întărește credința?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO