[vineri, 1 aprilie] Un gând de încheiere

 

 

Citește capitolul 14, „Știința și Biblia”, din cartea „Educație”, de Ellen G. White, și capitolul 2, „Creația”, din cartea „Istoria mântuirii”, de Ellen G. White. „Întrucât și natura, și descoperirea divină poartă amprenta aceleiași minți supreme, acestea nu pot să nu vorbească în armonie. Prin metode diferite și în limbaje diferite, ele dau mărturie despre aceleași mari adevăruri. Știința descoperă neîncetat noi lucruri care ne uimesc, dar cercetările nu aduc nimic care, înțeles corect, să vină în conflict cu revelația divină. Natura și Scriptura aruncă lumină una asupra celeilalte. Ele ne familiarizează cu Dumnezeu, învățându-ne câte ceva despre legile prin care lucrează El.

 

Concluziile eronate trase din fapte observate în natură au dus însă la un presupus conflict între știință și revelație și, în efortul de a restabili armonia, au fost adoptate interpretări ale Scripturii care subminează și distrug forța Cuvântului lui Dumnezeu. S-a crezut că geologia contrazice interpretarea literală a relatării lui Moise despre creație. Milioane de ani – se pretinde – au fost necesari pentru ca pământul să evolueze din haos; de aceea, pentru a «adapta» Biblia la această presupusă descoperire științifică, se consideră că zilele creației au fost
perioade de timp lungi, nedefinite, care acoperă mii sau chiar milioane de ani.

 

O asemenea concluzie este total deplasată. Consemnarea Bibliei este în armonie cu sine însăși și cu învățătura naturii.” (Ellen G. White, „Educație”, pp. 128, 129)

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO