[vineri, 7 ianuarie] Un gând de încheiere

 

 

În ciuda tuturor adevărurilor benefice și pline de speranță din cartea Evrei, există aici și o serie de avertismente al căror punct culminant se găsește în capitolele 10–12. Aceste capitole au cel puțin două elemente în comun. În primul rând, ele compară generația din pustie cu cititorii epistolei. În al doilea rând, în ele suntem îndemnați să avem credință.

 

Generația de oameni din pustie a fost cea care a văzut minunata putere a lui Dumnezeu manifestându-se prin semne și minuni cu ocazia eliberării lor din Egipt. Tot acești oameni L-au auzit pe Dumnezeu rostind Cele Zece Porunci pe muntele Sinai. Ei au văzut stâlpul de foc, noaptea, și stâlpul de nor care îi proteja în timpul zilei. Au mâncat mana, pâinea din cer, și au băut apa care a țâșnit din stâncă oriunde își așezau tabăra. Dar, când au ajuns la hotarele Țării Promise, nu au fost în stare să se încreadă în Dumnezeu. Nu au avut credință, care reprezintă esența cerințelor lui Dumnezeu. Pavel spune că și noi, la fel ca generația din pustie, ne aflăm la hotarele Țării Promise (Evrei 10:37-39). Dar privilegiile și responsabilitățile noastre sunt mai mari. Nu L-am auzit pe Dumnezeu vorbind pe muntele Sinai, dar am văzut în Scriptură o descoperire a Sa mai mare decât cea de la muntele Sion: pe Dumnezeu întrupat, adică pe Isus Hristos (Evrei 12:18-24). Întrebarea este: Vom avea credință?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO