[miercuri, 5 ianuarie] Isus este Marele nostru Preot

 

 

Evrei 5–7 introduce cea de-a doua funcție a lui Isus. El este Marele nostru Preot. Autorul lămurește că acest rol împlinește o promisiune pe care Dumnezeu o făcuse împăratului făgăduit din dinastia lui David, și anume că el avea să fie „preot în veac, în felul lui [după rânduiala lui] Melhisedec” (Psalmii 110:4 așa cum este citat în Evrei 5:5,6).

 

5. Ce funcții îndeplinea preotul?

 

Leviticul 1:1-9

„Domnul a chemat pe Moise, i-a vorbit din cortul întâlnirii şi a zis: 2 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, să-l aducă din vite, fie din cireadă, fie din turmă. 3 Dacă darul lui va fi o ardere-de-tot din cireadă, să-l aducă din partea bărbătească fără cusur, şi anume să-l aducă la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, ca să fie plăcut Domnului. 4 Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere-de-tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el. 5 Să junghie viţelul înaintea Domnului, şi preoţii, fiii lui Aaron, să aducă sângele şi să-l stropească de jur împrejur, pe altarul de la uşa cortului întâlnirii. 6 Să jupoaie viţelul adus ca ardere-de-tot şi să-l taie în bucăţi. 7 Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună lemne pe foc. 8 Preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar. 9 Să spele cu apă măruntaiele şi picioarele, şi preotul să le ardă toate pe altar. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.”

 

Leviticul 10:8-11

„8 Domnul a vorbit lui Aaron şi a zis: 9 „Tu şi fiii tăi împreună cu tine să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii voştri, 10 ca să puteţi deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat, 11 şi să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise.”

 

Maleahi 2:7

„Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.”

 

Numeri 6:22-26

„22 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 23 „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: ‘Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel şi să le ziceţi: 24 «Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! 25 Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine! 26 Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!»”

 

Evrei 5:1-4

„În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. 2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. 3 Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale norodului. 4 Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.”

 

Preoții erau numiți să-i reprezinte pe oameni și să medieze relația lor cu Dumnezeu. Preotul era un mijlocitor. Acest lucru a fost adevărat în dreptul oricărui sistem de preoție, fie el cel evreiesc, cel grecesc, cel roman sau oricare altul. Preotul făcea posibilă relaționarea noastră cu Dumnezeu și tot ce făcea el avea scopul de a înlesni relația dintre noi și Dumnezeu.

 

Preotul aducea jertfe în numele oamenilor. Oamenii nu Îi puteau aduce personal aceste jertfe lui Dumnezeu. Preotul știa cum să aducă o jertfă „plăcută”, astfel încât darurile credincioșilor să fie primite de Dumnezeu și aceștia să obțină curățire și iertare. De asemenea, preoții învățau poporul despre Legea lui Dumnezeu. Ei erau buni cunoscători ai poruncilor divine și le revenea sarcina de a le explica și aplica. În final, preoții mai aveau și responsabilitatea de a binecuvânta poporul în Numele lui Iehova. Prin ei, Dumnezeu Și-a manifestat bunăvoința și a făcut cunoscut planul Său cel bun pentru oameni.

 

Cu toate acestea, în 1 Petru 2:9 vedem altceva: Nouă, celor care credem în Isus, ni se spune că suntem o „preoție împărătească”. Acest rol presupune niște privilegii extraordinare. Astăzi ne putem apropia de Dumnezeu, prin rugăciune, cu deplină încredere (Evrei 4:14-16; 10:19-23). Există, de asemenea, și responsabilități importante. Trebuie să colaborăm cu Dumnezeu în lucrarea Lui de salvare a lumii. El vrea ca noi să-i învățăm pe cei din jur și să le explicăm legile și poruncile Sale. Și mai dorește să aducem jertfe de laudă și de fapte bune, care Îi sunt plăcute. Ce privilegiu și ce responsabilitate!

 

Ce schimbare ar trebui să aducă în viața noastră faptul că suntem o „preoție împărătească”? Ce impact are adevărul acesta asupra modului în care trăim?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO