[vineri, 27 august] Un gând de încheiere

 

 

„Dumnezeu le-a dat oamenilor acest memorial al puterii Lui creatoare, pentru ca ei să-L poată descoperi în lucrările mâinilor Sale. Sabatul ne îndeamnă să contemplăm slava Creatorului, așa cum este dezvăluită în lucrurile create de El. […] Mai mult decât în oricare altă zi, în ziua sfântă de odihnă, ar trebui să cercetăm soliile înscrise de Dumnezeu pentru noi în natură. […] Pe măsură ce ne apropiem de inima naturii, Domnul Hristos ne face să simțim realitatea prezenței Sale și vorbește inimii noastre despre pacea și dragostea Lui.” – Ellen G. White, „Parabolele Domnului Hristos”, p. 12

 

„Unul dintre motivele importante pentru care Domnul i-a eliberat pe copiii lui Israel din robia Egiptului a fost ca ei să poată păzi Sabatul. […]

 

Totuși, ținerea Sabatului nu trebuia să fie o comemorare a sclaviei lor din Egipt. Păzirea lui în amintirea Creațiunii trebuia să includă o aducere-aminte plină de bucurie a eliberării de sub apăsarea religioasă din Egipt care a îngreunat păzirea Sabatului. În același fel, eliberarea lor din robie trebuia să trezească mereu în inimile lor o grijă iubitoare față de cei săraci și asupriți, față de orfan și de văduvă.” – Notă din Anexă în Idem, From Eternity Past, p. 549

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO