[luni, 23 august] Porunca de a ne odihni

 

 

Creația poate fi „foarte bună”, dar încă nu este completă. Creațiunea se termină cu odihna lui Dumnezeu și cu o binecuvântare specială asupra zilei a șaptea, adică Sabatul. „Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise” (Geneza 2:3).

 

Sabatul este o parte integrantă din creația lui Dumnezeu. De fapt, este apogeul săptămânii creării lumii. Dumnezeu face odihna și creează un spațiu pentru comuniune, în care oamenii (în acele zile, mica familie a lui Adam și a Evei) să-și încheie activitățile lor de zi cu zi și să se odihnească unul alături de celălalt, împreună cu Creatorul lor.

 

Din nefericire, păcatul a intrat în această lume și a schimbat totul. Nu a mai fost nicio comuniune directă cu Dumnezeu. În schimb, nașteri dureroase, muncă grea, relații fragile și disfuncționale și tot așa – înșiruirea de suferințe pe care noi toți o cunoaștem atât de bine ca fiind viața în această lume căzută. Și totuși, chiar și în mijlocul tuturor acestora, Sabatul lui Dumnezeu rămâne ca un simbol trainic al creării noastre, precum și ca speranța și promisiunea re-creării noastre. Dacă Adam și Eva au avut nevoie de odihna Sabatului înainte de căderea în  păcat, cu cât mai mult a fost nevoie de ea după aceea?

 

Mulți ani mai târziu, când Dumnezeu i-a eliberat pe copiii Lui din robia Egiptului, El le-a reamintit de ziua aceasta specială.

 

3. Ce ne învață versetele de mai jos despre legătura dintre Sabat și Creațiune?

 

Exodul 20:8-11

„8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o”.

 

Prin această poruncă, Dumnezeu ne cheamă să ne amintim de originile noastre. Spre deosebire de ceea ce mulți cred, noi nu suntem produsul întâmplător al unor forțe reci, nepăsătoare și oarbe. Dimpotrivă, suntem ființe create după chipul lui Dumnezeu. Suntem creați să avem părtășie cu Dumnezeu. Nu contează că israeliții fuseseră tratați ca niște sclavi lipsiți de valoare. Cu fiecare Sabat, într-un mod special ei erau chemați să-și amintească cine erau cu adevărat, și anume ființe făcute după chipul lui Dumnezeu.

 

„Era un semn de aducere-aminte a lucrării de creație și, în felul acesta, un semn al puterii lui Dumnezeu și al iubirii Sale.” – Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 281

 

Gândește-te cât de importantă este învățătura despre crearea lumii în șase zile, dacă Dumnezeu ne-a poruncit să punem deoparte a șaptea zi din viața noastră în fiecare săptămână, fără nicio excepție, ca să ne aducem aminte de ea. Ce ar trebui să învățăm de aici?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO