[miercuri, 25 august] Un alt motiv pentru a ne odihni
Copiii lui Israel au tăbărât în partea de est a Iordanului. Ei luaseră în stăpânire ținuturile împăratului Basanului și ale celor doi împărați ai amoriților. Încă o dată, în acest moment crucial, Moise îi cheamă și le reamintește că legământul făcut la Sinai nu a fost doar pentru părinții lor, ci și pentru ei. Apoi, continuă să le repete Cele Zece Porunci, din nou pentru binele lor.
5. Ce diferențe există la nivel de formulare a poruncii despre Sabat în cele două pasaje de mai jos?
Exodul 20:8-11 compară cu Deuteronomul 5:12-15
Exodul 20:8-11
„8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o”.
Deuteronomul 5:12-15
„12 Ţine ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. 13 Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile. 14 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. 15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă”.
În Exodul 20:8, porunca începe cu „Adu-ți aminte”. Deuteronomul 5:12 începe cu „Ține”. Sintagma „adu-ți aminte” apare un pic mai târziu în poruncă (Deuteronomul 5:15). În acest verset, israeliților li se spune să-și aducă aminte că au fost robi. Deși generația aceasta crescuse liberă, toți s-ar fi născut în robie dacă nu ar fi fost salvarea miraculoasă. Porunca despre Sabat trebuia să le aducă aminte că același Dumnezeu care a avut un rol activ în crearea lumii S-a implicat în mod activ și în eliberarea lor: „Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins” (Deuteronomul 5:15).
Acest adevăr se potrivește cu circumstanțele în care se aflau israeliții atunci, când stăteau pentru a doua oară la hotarele țării promise, la aproape patruzeci de ani după ce prima generație eșuase lamentabil. Ei erau la fel de neajutorați în cucerirea acestei țări cum fuseseră strămoșii lor când trebuiseră să fugă din Egipt. Aveau nevoie de acest Dumnezeu care acționează „cu mână tare” și „cu braț întins”.
Sabatul este pe punctul de a căpăta o dimensiune în plus. Deoarece Dumnezeu este Dumnezeul eliberării, poporul Israel trebuie să păzească ziua de Sabat (Deuteronomul 5:15).
Bineînțeles, Creațiunea nu este departe de porunca despre Sabat, chiar și în Deuteronomul 5, în ciuda motivației diferite. Într-un anumit sens, eliberarea lui Israel din Egipt reprezintă punctul de plecare al unei noi creații, asemănătoare cu istoria Creațiunii din Geneza. Israel, ca popor eliberat, este noua creație a lui Dumnezeu (vezi, de exemplu, Isaia 43:15).
Și deoarece Exodul este văzut ca un simbol al eliberării din păcat, și anume al răscumpărării, putem găsi în Sabat un simbol atât al creației, cât și al răscumpărării. Prin urmare, într-un mod foarte real, Sabatul arată spre Isus, Creatorul și Răscumpărătorul nostru.
Citește Ioan 1:1-13. Ce ne învață versetele acestea despre Isus în rolul Său de Creator și de Răscumpărător?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
