[vineri, 12 februarie] Un gând de încheiere

 

 

„Numai printr-o intervenție directă a lui Dumnezeu se putea ca umbra să se dea înapoi cu zece trepte pe cadran, și acesta avea să fie semnul pentru Ezechia că Domnul îi ascultase rugăciunea. […] Vizita acestor soli de la împăratul din țara îndepărtată îi dădea lui Ezechia ocazia să-L înalțe pe Dumnezeul cel viu. Cât de ușor i-ar fi fost să vorbească despre Dumnezeu ca susținător al tuturor lucrurilor create, prin a Cărui favoare îi fusese cruțată viața tocmai când toate speranțele se spulberaseră!

 

Dar mândria și vanitatea au pus stăpânire pe inima lui Ezechia, și în înălțare de sine a lăsat deschise înaintea ochilor lacomi comorile cu care Dumnezeu îl îmbogățise pe poporul Său.” – Ellen G. White, „Profeți și regi”, pp. 342–344

 

Rezumat: Ca răspuns la strigătul unui rege credincios, Dumnezeu l-a salvat pe poporul Său și a arătat cine este El: Împăratul Atotputernic al lui Israel care ține în mâini soarta pământului. El nu doar că îi nimicește pe cei care încearcă să-l distrugă pe poporul Lui, ci le și oferă altora ocazii, oricât de „babilonieni” ar fi, să devină poporul Lui.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO