[luni, 8 februarie] Atac prin intimidare

 

 

Conducătorii Asiriei erau brutali, dar și isteți. Aveau ca obiectiv bogăția și puterea, nu doar distrugerea (Isaia 10:13,14). De ce să irosești resursele pentru a pune stăpânire cu forța pe o cetate dacă îi poți convinge pe locuitorii ei să se predea? În timp ce asedia cetatea Lachis, Sanherib l-a trimis pe Rabșache, un ofițer superior, să ia Ierusalimul prin intimidare.

 

3. Ce argumente a folosit Rabșache pentru a-i intimida pe iudei?

 

Isaia 36:2-20

„2 Şi împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabşache, cu o puternică oştire. Rabşache s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului înălbitorului. 3 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s-a dus la el, cu logofătul Şebna şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul). 4 Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea aceasta pe care te bizui? 5 Eu îţi spun că acestea sunt vorbe în vânt: pentru război trebuie chibzuinţă şi putere. În cine ţi-ai pus dar încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? 6 Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea! Aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. 7 Dar poate că îmi vei spune: «Ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea acestui altar?» 8 Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei! 9 Cum ai putea să stai tu împotriva unei singure căpetenii, dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu? Şi totuşi tu îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi pentru călăreţi. 10 Şi apoi, fără voia Domnului m-am suit eu împotriva ţării acesteia s-o nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o!»’ ” 11 Eliachim, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba evreiască, în auzul poporului care este pe zid.” 12 Rabşache a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis el să le spun oamenilor acestora, care şed pe zid ca să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul împreună cu voi?” 13 Apoi Rabşache a înaintat şi a strigat cu toată puterea lui în limba evreiască: „Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14 Aşa vorbeşte împăratul: ‘Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească. 15 Nu vă lăsaţi mângâiaţi de Ezechia cu încrederea în Domnul, când vă zice: «Domnul ne va izbăvi şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ 16 Nu ascultaţi pe Ezechia. Căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: ‘Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie, şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, 17 până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, într-o ţară plină de grâu şi de vin, o ţară plină de pâine şi de vii! 18 Nu vă lăsaţi amăgiţi de Ezechia, când vă zice: «Domnul ne va izbăvi». Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare ţara lui din mâna împăratului Asiriei? 19 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii din Sefarvaim? Şi unde sunt dumnezeii Samariei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 20 Dintre toţi dumnezeii acestor ţări, care din ei şi-au izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’ ”

 

2 Împărați 18:17-35

„17 Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris şi pe Rabşache cu o oştire puternică. S-au suit şi au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit şi au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce în ogorul înălbitorului. 18 Au chemat pe împărat, şi Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Şebna, logofătul, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. 19 Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea aceasta pe care te bizui? 20 Tu ai zis: «Pentru război trebuie chibzuinţă şi putere». Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? 21 Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. 22 Poate că îmi veţi spune: «În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim!»? 23 Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atâţia călăreţi ca să încalece pe ei. 24 Şi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi. 25 De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o»’.” 26 Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.” 27 Rabşache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul cu voi?” 28 Atunci, Rabşache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică şi a zis: „Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29 Aşa vorbeşte împăratul: ‘Să nu vă înşele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea. 30 Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul zicând: «Domnul ne va izbăvi şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ 31 N-ascultaţi de Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: ‘Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui 32 până voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca a voastră, într-o ţară cu grâu şi cu vin, o ţară cu pâine şi vii, o ţară cu măslini de untdelemn şi miere şi veţi trăi, şi nu veţi muri. N-ascultaţi dar de Ezechia, care vă amăgeşte zicând: «Domnul ne va izbăvi.» 33 Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei, fiecare ţara lui, din mâna împăratului Asiriei? 34 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei şi Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? 35 Care dintre toţi dumnezeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca şi Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’ ”

 

2 Cronici 32:9-19

„9 După aceea, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: 10 „Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuie încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, când zice: «Domnul, Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei!»? 12 Oare nu Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi numai unui altar şi să aduceţi tămâie numai pe el!»? 13 Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut ei să le izbăvească ţările din mâna mea? 14 Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? 15 Să nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea şi din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’ ” 16 Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva robului Său Ezechia. 17 Şi a trimis o scrisoare batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” 18 Slujitorii lui Sanherib au strigat cu glas tare în limba ebraică, pentru ca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate. 19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea mâinilor omeneşti”.

 

Rabșache a adus argumente puternice: Nu vă puteți încrede în Egipt, fiindcă este slab și nu oferă siguranță. Nu vă puteți bizui pe Domnul, pentru că Ezechia L-a ofensat când a îndepărtat altarele și înălțimile din Iuda, spunându-i poporului să se închine la un singur altar, în Ierusalim. De fapt, Domnul este de partea Asiriei și i-a spus lui Sanherib să nimicească Iuda. Nu aveți nici măcar suficienți oameni pentru două mii de cai. Ca să evitați un asediu în care nu veți avea ce să mâncați și să beți, renunțați acum și veți fi tratați bine. Ezechia nu vă poate salva și, întrucât zeii tuturor celorlalte popoare cucerite de Asiria nu le-au salvat, puteți fi siguri că nici Dumnezeul vostru nu vă va salva pe voi.

 

4. Spunea Rabșache adevărul?

 

Argumentele lui erau convingătoare, era mult adevăr în ele. Și mai erau două argumente nerostite. Primul – tocmai se întorsese de la Lachis, aflat la vreo cincizeci de kilometri. Acolo, asirienii arătaseră ce se întâmplă cu o cetate bine fortificată care a îndrăznit să li se împotrivească. Al doilea argument era puternica armată cu care venise. Știind de soarta altor armate și cetăți, inclusiv a Samariei, care căzuseră pradă Asiriei, niciun locuitor din Iuda nu avea motive să se îndoiască de faptul că, omenește, Ierusalimul era sortit pierii (Isaia 10:8-11). Rabșache avea dreptate și când spunea că Ezechia dărâmase multe altare ca să centralizeze închinarea la templu, în Ierusalim (2 Împărați 18:4; 2 Cronici 31:1). Dar, chiar dacă această reformă L-ar fi ofensat pe Domnul, cine era singura speranță pentru popor? Va vrea El și va putea să-i salveze?

 

Te-ai aflat vreodată într-o situație în care totul părea pierdut? Împărtășește grupei cum ai scăpat din acea situație.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO